Închisoarea Silivri: simbolul represiunii în Turcia
6 aprilie 2025
„Viitorul politic al Turciei prinde rădăcini în celulele acestei închisori", declara Cemil Tugay, primarul orașului Izmir, situat în vestul țării, după ce l-a vizitat la începutul săptămânii pe Ekrem İmamoğlu, primarul suspendat al Istanbulului, precum și pe alți deținuți politici.
Campusul penitenciar Marmara, așa cum este denumit oficial, se află în municipalitatea Silivri, la aproximativ 70 de kilometri de centrul Istanbulului.
Silivri: De la închisoare la simbolul opresiunii
Deschis în 2008, acest complex a fost inițial conceput drept cea mai mare unitate penitenciară din Turcia și, de-a lungul anilor, a devenit cea mai mare închisoare de maximă securitate din Europa. Organizațiile pentru drepturile omului o descriu ca pe un „lagăr de internare" pentru opozanți, critici ai regimului și kurzi.
Conform datelor oficiale, „campusul" se întinde pe o suprafață de peste un kilometru pătrat și include zece complexe de detenție, un spital și mai multe săli de judecată. În plus, dispune de 500 de unități de locuit, o școală primară, o grădiniță, un centru comercial și alte facilități pentru personal. Deși a fost proiectată pentru 11.000 de prizonieri, în 2019, conform comisiei pentru drepturile omului din parlamentul turc, închisoarea găzduia chiar și 23.000 de deținuți, ceea ce indică o supraaglomerare severă.
Închisoarea Silivri a devenit un simbol al opresiunii în Turcia, în special odată cu creșterea numărului de arestări politice. Diversitatea deținuților - de la lideri ai opoziției până la șefi ai mafiei - reflectă rolul central pe care această închisoare îl joacă în politica turcă.
Printre cei care au fost încarcerați la Silivri se numără și jurnalistul Deniz Yücel, corespondent al ziarului german Die Welt, precum și activiști internaționali pentru drepturile omului, cum ar fi Peter Steudtner din Germania.
Silivri: un oraș în umbra închisorii
Orașul Silivri era cunoscut pentru solurile sale fertile și câmpiile întinse de floarea-soarelui, atrăgând turiștii din Istanbul datorită peisajului său pitoresc și a coastei de 30 de kilometri. Însă, după construirea închisorii în 2008, imaginea orașului s-a schimbat radical.
Încarcerarea unor opozanți de renume, intelectuali și critici ai guvernului, a adus Silivri în atenția națională și internațională. Recenta arestare a lui Ekrem İmamoğlu a amplificat și mai mult tensiunile și a readus orașul pe prima pagină a ziarelor.
El nu este singurul deținut faimos: Osman Kavala, filantrop și activist pentru drepturile omului, se află în detenție la Silivri încă din 2017. Acuzat de tentativă de lovitură de stat în legătură cu protestele de la Gezi Park, a fost condamnat la închisoare pe viață.
Printre ceilalți deținuți se numără și Ümit Özdağ, liderul partidului naționalist Zafer Partisi, Can Atalay (deputat al Partidului Muncitoresc din Turcia - TİP), urbanistul Tayfun Kahraman, regizoarea Çiğdem Mater și managera artistică Ayşe Barım.
Condiții dure și acuzații de tortură
Activista pentru drepturile omului Şebnem Korur Fincancı, președinta Fundației Turce pentru Drepturile Omului, descrie condițiile din închisorile de maximă securitate precum Silivri drept alarmante. Ea subliniază faptul că mulți deținuți sunt ținuți în izolare, fără contact cu alți prizonieri, ceea ce reprezintă o formă de tortură.
Mulți dintre cei închiși se plâng că celulele lor sunt slab iluminate, iar în timpul iernii temperaturile scăzute le fac traiul și mai dificil. În plus, supraaglomerarea a devenit o problemă majoră: în 2022, în cele 265 de închisori din Turcia erau deținuți peste 300.000 de oameni, situând țara pe locul al doilea în Europa, după Rusia, în ceea ce privește numărul de persoane încarcerate.
Korur Fincancı avertizează că, din cauza lipsei de spațiu, unii deținuți sunt obligați să doarmă prin rotație. De asemenea, aceștia se confruntă cu lipsuri grave de apă, medicamente și condiții igienice precare.
Manipularea deținuților în scop politic
Un fenomen îngrijorător raportat de avocați și organizații pentru drepturile omului este practica autorităților turce de a încarcera deținuți din tabere politice opuse în aceleași celule. Acest lucru amintește de metodele represive din perioada loviturii de stat militare din anii 1980.
La Silivri, de exemplu, prizonieri politici cu viziuni progresiste sunt închiși alături de islamiști radicali, ceea ce creează un climat de teamă și tensiune suplimentară. Astfel, aceștia nu sunt doar supuși represiunii autorităților penitenciare, ci și expuși hărțuirii din partea altor deținuți.
În 2022, locuitorii din Silivri, alături de primarul orașului, au cerut schimbarea oficială a numelui închisorii, deoarece aceasta a ajuns să fie mai cunoscută decât însăși localitatea. Astfel, penitenciarul poartă acum numele oficial de Campusul Penitenciar Marmara.
Un simbol al rezistenței și represiunii
În pofida opresiunii, Silivri a devenit nu doar un simbol al represiunii regimului turc, ci și un simbol al rezistenței. În ciuda încarcerării, mulți deținuți, inclusiv Ekrem İmamoğlu, continuă să inspire milioane de oameni din Turcia și din întreaga lume.
Reunirea țintită a adversarilor politici
Şi Fundația Turcă pentru Drepturile Omului semnalează o tendință îngrijorătoare: avocații raportează din ce în ce mai frecvent că clienții lor sunt plasați intenționat, în centrele de detenție, alături de deținuți din tabere politice adverse. Sebnem Korur Fincanci trasează o paralelă alarmantă cu situația din timpul loviturii de stat militare din anii 1980.
Această practică, afirmă Fincanci, constituie o povară suplimentară pentru deținuți. Ea dă exemplul închisorii Silivri, unde prizonierii politici de stânga liberală sunt în mod deliberat încarcerați alături de islamiști radicali. Astfel, deținuții nu sunt expuși doar presiunilor și represiunilor din partea personalului penitenciarului, ci și tensiunilor și hărțuirilor constante din partea grupurilor deținuților ostili. Această reunire intenționată a adversarilor politici creează un climat de frică și neîncredere în interiorul închisorii și agravează considerabil situația deja precară a prizonierilor politici.