Liviu Dragnea are nevoie de popor si il promite pe Dumnezeu

Niciuna dintre aceste teme, insa, nu se va regasi pe buletinul de vot din 7 octombrie, cand se realege Liviu Dragnea.

O tehnica folosita de regimurile dictatoriale, cele a caror supravietuire depinde de confiscarea cat se poate de exhaustiva a spatiului si timpului personal al fiecarui individ in parte, este tocmai aceasta: uzurparea temelor din cotidian, inhatarea preocuparilor si grijilor oamenilor, deturnarea intrebarilor, scopul fiind acela de a-i mentine pe toti in spatiul de interval al fricilor.

Exista o imagine bruta, trupeasca aproape a dictaturii, descrisa de scriitoarea rusa Ludmila Ulitkaia, intr-un volum de eseuri si interviuri care, din pacate, nu e tradus in limba romana.

Dictatura, spune acolo Ulitkaia, e acolo unde unii stau in lagar, iar altii ii pazesc, in vreme ce toti ceilalti se afla in spatiul de interval, tremurand la auzul soneriei, fiindu-le frica de orice zgomot venind dinspre lift.

Sigur ca regimul Liviu Dragnea nu a ajuns acolo, dar asa cum despre democratie admitem ca si-a modificat paradgima - istoricul bulgar Ivan Krastev spune ca democratia nu mai inseamna, atat de simplu, protejarea drepturilor minoritatilor, de pilda -, trebuie sa deschidem larg ochii si la noile forme pe care le iau, in zilele noastre, dictaturile.

Acolo unde regimul politic functioneaza prin specularea fricilor si hranirea polarizarilor dintre oameni se gasesc semnele unei dictaturi si nimeni nu opreste o dictatura sa fie una mediocra.

Cu atat mai parsiva, as spune, pentru ca tentati fiind sa radem de Viorica Dancila si ale ei inocente intelectuale sau de ridicolul unui partid ridicat pe scheletul infioratorului PCR, pierdem din privire monstruozitatea pe care Liviu Dragnea o transfera asupra societatii romanesti.

Niciun moment nu a fost vorba, in plebiscitul din 7 octombrie, despre redefinirea casatoriei ori a familiei. Nicio clipa nu a fost vorba, in acest plebiscit pus in slujba lui Liviu Dragnea, despre valorile crestine si rostul lor in societatea de astazi. Astfel de teme ar fi legitime pe agenda sociala, chiar daca nu prioritare, pentru ca Romania e totusi tara in care familiile sunt decimate de saracie, iar o treime dintre parinti isi cresc copiii cu traditionala "doua la fund", in vreme ce alti copii, si nu putini, ci vreo 50%, traiesc la limita subzistentei.

Tot Romania e tara in care liceele de elita afiseaza medii exceptionale la admitere (rezultatele testelor nationale), in vreme ce sunt scoli in rural si in urbanul mic care nu reusesc sa ii predea elevului matematica de media 5.

Puteti citi articolul integral pe Ziare.com