Vladimir Beșleagă, scriitorul emblematic al Basarabiei

Era numit, pe bună dreptate, „patriarhul literaturii române dintre Prut și Nistru”, nu doar pentru vârsta sa venerabilă, ci pentru înnoirea extraordinară pe care a adus-o prin opera sa. A fost un creator de școală de roman și nașul literar al multor scriitori basarabeni. După Beșleagă, nu s-a mai scris la fel în această provincie înstrăinată a culturii române.

Pentru popoarele mici sau destrămate ca urmare a unor ocupații străine, scriitorii, artiștii au fost profeți și călăuze: au ținut loc de instituții, de biserică (adesea) și de oaste. Arma lor – condeiul, vocea lor, înveșmântată în figuri de stil, articulând puternic niște aspirații naționale, a reușit să mențină vie flacăra conștiinței naționale și citadela identitară. La începutul anilor ’90, scriitorii au formulat primele revendicări naționale și democratice, au ridicat steagul luptei pentru limba română, grafia latină, istoria nefalsificată.

Vladimir Beșleagă a fost unul dintre ei. A fost deputat în primul parlament liber ales al Republicii Moldova (1990-1994) și semnatar al Declarației de Independență. De asemenea, a făcut parte din Comisia pentru studierea și evaluarea regimului comunist sovietic.

Contribuția literară

Beșleagă este asociat unui pluton de prozatori reformatori, împreună cu Ion Druță, Vasile Vasilache, Serafim Saka și Aureliu Busuioc. Romanele și culegerile lor de nuvele au spart în anii ‘60 oblonul stalinist căzut, după război, peste cultura din Moldova prutonistreană. Vladimir Beșleagă a fost „ultimul mohican” al acestei generații.

Născut la 25 iulie 1931, în satul Mălăiești, pe partea stângă a Nistrului, Vladimir Beșleagă a cunoscut în copilărie ororile celui de-Al Doilea Război Mondial. Scriitorul a redat această dramă în romanul „Zbor frânt”, apărut în 1966. Romanul i-a adus consacrarea literară, afirmând o scriitură de tip nou, psihologizantă, care a provocat iritarea culturnicilor comuniști pentru mesajul său subiacent antisovietic. Și azi caracterul parabolic al romanului suscită turniruri exegetice, criticii văzând în „Zbor frânt” un adevărat Stix al sufletelor rătăcite.

„Viața și moartea nefericitului Filimon” – singurul roman „de sertar” din perioada sovietică în Basarabia – a avut o soartă mai vitregă. Scris în 1969-1970, romanul a fost interzis de cenzură și a putut vedea lumina tiparului abia în 1988, în anii perestroikăi lui Gorbaciov. O narațiune dificilă, convulsivă, care înfățișează tribulațiile unei conștiințe puse față în față cu răul din interiorul propriului neam, expunând un adevărat labirint compozițional, care constituie și azi o provocare pentru cititori.

Scriitorul mărturisea într-un interviu că începuse să lucreze la un roman istoric, căutând o soluție pentru a depăși depresia, criza cauzată de punerea la index a romanului „Viața și moartea nefericitului Filimon”. Din acest chinuitor efort al recuperării de sine a rezultat o epopee în patru volume, intitulată „Cumplite vremi”, apărută în 2017, al cărei protagonist, cronicarul Miron Costin, întruchipează destinul tragic al cărturarului și, peste timp, al intelectualului român în conflictul său cu o putere primitivă și discreționară.

Alte romane – Acasă”, „Ignat și Ana”, „Durere”, „Sânge pe zăpadă” –, cărți de poezie, volume de jurnal și pagini de memorialistică, dedicate părinților săi, cărora le-a purtat o devoțiune exemplară.

În cărțile sale de non-ficțiune, Vladimir Beșleagă îmbină rigoarea cercetătorului de documente istorice cu finețea detaliului descriptiv, acuratețea reconstituirii cu acuitatea spiritului de observație proprie unui mare scriitor. A pledat pentru o etică a memoriei, redând secvențe tragice din istoria represiunilor sovietice în Basarabia, cum este volumul „Cruci răsturnate de regim. Mănăstirea Răciula. 1959”: despre răscoala sătenilor din această localitate împotriva intenției regimului sovietic de a închide lăcașul de cult.

Un protagonist al vieții literare

Vladimir Beșleagă a fost o prezență tonică și încurajatoare în mediul nostru intelectual. A avut o vastă cultură filozofică, vorbitor de limbi străine – recita în germană din Goethe, Hölderlin, Heidegger... Intervențiile sale publice constituiau adevărate lecții de istorie și cultură, ample, emoționante evocări ale unor pagini uitate ale literaturii române din Basarabia.

Maestrul Beșleagă a fost un entuziast susținător al tinerilor, îl vedeai mereu la cenacluri, implicat în dezbateri și lansări de carte, prezent la spectacole de teatru și expoziții de artă. Făcea lungi plimbări din sectorul Râșcani al Chișinăului, unde locuia, împreună cu soția sa, doamna Alexandra, până în centrul urbei, unde aveau loc cele mai multe evenimente culturale.

Vladimir Beșleagă și destinul Basarabiei

Scriitorul a cugetat adânc la soarta poporului său, pe care-l considera o comunitate pecetluită, un teritoriu de sacrificiu, aflat în calea expansiuni rusești, pentru ca România de dincolo de Prut să supraviețuiască, să se dezvolte. „Suntem niște ostatici, aici între Prut și Nistru, spunea Vladimir Beșleagă, nu putem evita condiția asta.” Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei i-a produs multă suferință și consternare. Spunea Vladimir Beșleagă, acum un an, într-un interviu pentru „Ziarul de Gardă” – o publicație de investigații pe care o aprecia mult:

„Cum se poate explica că după atâtea milenii, după atâția înțelepți și atâția filozofi care au învățat omenirea cum să trăiască, după atâtea credințe și religii, continuă șirul masacrelor? Cine și-ar fi imaginat că va începe iarăși un război aici, la noi, și altul în Israel?... Când am aflat în 24 februarie 2022 că s-a declanșat invazia rusească în Ucraina, am fost cuprins de o greață imensă – de lume, de oameni, de mine însumi, și mi-am zis: Doamne, de ce mi-ai dat atâtea zile să trăiesc și să văd aceste nenorociri și aceste mârșăvii care se repetă, se repetă?... Pentru că eu am văzut al Doilea Război Mondial, am văzut foametea, am văzut deportările, de ce să mai văd și aceste nenorociri?... Cum se poate ca tu, ortodox creștin, să aprobi războiul împotriva altui ortodox și altui creștin? Este ceva barbar, ceva inimaginabil!... Sperăm să termine, dar tare mă tem că o să dureze, pentru că puterea rusească este obișnuită cu războaie de lungă durată, cu războaie de uzură. Războiul acesta ruso-ucrainean e un război asimetric între o împărăție cu un potențial militar și uman enorm și o țară mică. Numai datorită lumii libere, Ucraina rezistă și-și apără dreptul la viață... Norocul nostru, al basarabenilor, e că nu suntem izolați, că suntem parte a poporului român și că suntem ajutați. Mișcarea energică, hotărâtă spre Occident ne dă speranța că vom intra sub tutela Europei și că vom fi apărați.”

Un trecător căutând adevărul

L-am privit mereu pe Vladimir Beșleagă ca pe un părinte al nostru, al scriitorilor din Moldova, bun și drept, înțelept și generos, lucid, ironic, exigent, iubitor. Un părinte prețuind subtilitatea estetică și rectitudinea morală.

Va fi foarte greu să ne obișnuim cu absența lui Vladimir Beșleagă. Opera sa literară va cunoaște, sunt convins, numeroase relecturi și reinterpretări. Îi vom auzi vocea, noi, cei care i-am fost contemporani, atunci când îi vom citi cărțile. Și ridicându-ne ochii din paginile sale, îi vom întrezări silueta, deambulând pe străzile Chișinăului, contemplând, reflectând, căutând adevărul, întrebându-se asupra rostului existenței noastre aici, pe pământ...

Imagini din arhiva fotografică a Muzeului Național al Literaturii Române din Chișinău. Fotograf - Nadejda Roșcovanu.