TVA de 11% pentru cărți: Se vor închide librării și edituri

– Care e impactul creșterii Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA) de la 5 la 11% pentru cărți?

Mihai Mitrică: Scăderea în continuare a consumului, a numărului de cărți vândute. Nu trebuie să uităm că, de la pandemie încoace, piața de carte din România, deși a păstrat același nivel valoric, a pierdut în număr de bucăți vândute: inflația a contribuit la atingerea aceluiași prag de încasări financiare, dar pe mai puține bucăți. În România, ne confruntăm cu o scădere a pieței de carte în ultimii trei ani, iar analizele arată că, de pildă, între 2008 și 2023, piața de carte s-a aflat mult sub economia autohtonă. Adică, în vreme ce cifra de afaceri a companiilor din economia românească a crescut cu 206%, cifra de afaceri a companiilor care se ocupă cu editarea de carte a crescut doar cu 76%. Apoi, numărul de angajați din domeniul editorial a scăzut cu o treime față de momentul 2008, deci avem mai puține edituri. Pe scurt, se muncește mai mult în edituri pentru rezultate mai proaste decât în 2008. Creșterea TVA nu va face decât să accentueze această criză care era deja instalată.

– Aveți calcule? Cât ar putea câștiga guvernul prin această creștere de la 5 la 11% a TVA-ului la cărți?

Mihai Mitrică: Mult sub 4 milioane de euro, cred că mai puțin. Deși, în general, ANAF reușește să colecteze cam o treime din economie, la carte, cumva, se întâmplă că se colectează mult mai bine. Cu toate astea, scăzând și numărul de bucăți vândute și având și din ce în ce mai puține canale disponibile — pentru că ne pregătim de falimentul celui de-al doilea distribuitor de carte — vom avea din ce în ce mai puține locuri de unde să colectăm TVA ca stat și din ce în ce mai puțini cumpărători.

„TVA crescut: efecte directe asupra unei piețe deja fragile”

– Față de economia țării, cât înseamnă piața de carte?

Mihai Mitrică: În România, statul și-ar fi permis mereu TVA 0% la carte. Nu ar fi pierdut mult în termeni de încasări, dar ar fi salvat o industrie care stă la fundamentul educației unei societăți. Uitați-vă că noi am crescut mai ales după 2007 avuția națională: PIB-ul a crescut, chiar s-a triplat, însă rezultatele sistemului educațional au scăzut, și ceea ce vedem în jur merge la vale. La un moment dat — și nu mai e mult până atunci — România va trebui să se descurce singură, fără bani europeni, ci doar ca țară contributoare. Vom vedea atunci în ce măsură oamenii care au fost instruiți în ultimii 20–30 de ani vor putea face față. Lucrurile nu cred că arată deloc bine în viitorul mediu și pe termen lung.

– Cât înseamnă piața de carte din România?

Mihai Mitrică: Ca cifre, avem așa: 100 de milioane de euro reprezentând în totalitate încasările editurilor pentru carte de librărie, manuale, auxiliare, ediții de chioșc — ceea ce este foarte puțin comparativ cu oricare dintre vecinii noștri. Librăriile, trade-ul, retailul de carte înseamnă 60 de milioane de euro. Atât e și piața de carte din Bulgaria, doar că Bulgaria are o populație sub 7 milioane de locuitori. Și Ungaria are o populație de 3 ori mai mică și o piață de carte de două ori mai mare decât România, spre 120 de milioane de euro.

Dacă ne uităm mai departe, deja ne speriem. Slovenia are 2 milioane de locuitori și 75 de milioane de euro piața de carte. Germania are 9 miliarde de euro piața de carte anuală la 80 de milioane de oameni.

– În toate aceste țări statul susține piața de carte prin diferite mijloace. Care e diferența de TVA față de România?

Mihai Mitrică: În Germania, TVA-ul e 7% pentru cărți și editorii se luptă pentru 0%. Tocmai a plecat din România directorul Târgului de Carte de la Frankfurt, care a venit să discutăm despre România — invitat de onoare la Frankfurt anul viitor: cred că este apogeul industriei editoriale autohtone. În momentul în care ești invitat la Frankfurt, ai vizibilitate maximă în lumea editorială internațională. În jurul nostru, uitați-vă: Cehia are 0% TVA la carte. Marea Britanie — 0%. Cel mai mare TVA cred că îl are Danemarca — 23%, dar există o compensare majoră prin campanii de achiziții de carte. Acolo, editorul, în momentul în care scoate cartea, știe că cel puțin o treime se duce în biblioteci și este achiziționată direct de către stat.

Acum, nouă, lumii editoriale din România, ni se impune un TVA crescut, care înseamnă o curbă de sacrificiu. Sunt foarte curios dacă și guvernanții vor respecta legile pe care noi tot cerem de ani de zile să le respecte: Legea drepturilor de autor, Legea bibliotecii, Legea culturii scrise, Legea învățământului preuniversitar. Toate aceste legi au prevederi care, împreună, ar tripla piața de carte. Numai din respectarea baremului minim de achiziție pentru bibliotecile publice, piața de carte s-ar dubla. Calculul celor de la Asociația Națională a Bibliotecilor Publice din România a fost că, la nivelul anului 2019, s-au alocat mai puțin de 18% din sumele necesare, necesarul fiind undeva la 400 de milioane de lei.

„Cazul Bookster și reacția statului: o breaslă penalizată”

– Cum ar putea fi forțat statul, guvernul și instituțiile publice să pună în practică legile? Prin justiție?

Mihai Mitrică: Ce s-a întâmplat în România este că, în ultimii ani, cu largul sprijin al statului, editorii au fost discreditați ca breaslă. Atunci când și-au cerut dreptul la concurență liberă și au atacat în instanță un pirat care le închiria cărțile fără drept — și o face în continuare — s-au trezit cu Consiliul Concurenței, care le-a amendat pentru concurență neloială, pentru înțelegeri practice anticoncurențiale. O aberație pentru oricine citește acel raport al Consiliului Concurenței, mai puțin pentru câteva instanțe, din câte aud. Dar procesul nu e gata, e abia la început.

– E vorba despre compania Bookster, care a câștigat din împrumutul volumelor cât unele edituri care le tipăresc. Consiliul Concurenței a amendat cu 1,2 milioane de euro Cărturești, Humanitas, Curtea Veche, Nemira, Publica și Asociația Editorilor din România, pe motiv că acestea s-au înțeles să nu mai vândă cărți către Bookster. Suma amenzii e jumătate din întregul profit al celor șase organizații din 2023. Ce mai pot face aceste edituri pentru a-și recupera prejudiciile din amendă?

Mihai Mitrică: Totul e aberant: ești acuzat că te-ai aliat ca să-l scoți de pe piață pe Bookster, fără a avea deloc relații comerciale cu această companie. Practic, ceea ce s-a întâmplat a făcut ca editorii să nu mai aibă acum aceeași credibilitate pe care o aveau în urmă cu 5 sau 10 ani. Doar pentru că au îndrăznit să-și ceară drepturile, au fost loviți cu toate armele pe care le are statul la dispoziție. Statul s-a unit pentru a fi în poziția de a decide aceste lovituri. În primul rând, mă refer la Consiliul Concurenței, apoi la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor.

Prima dată, am mers instituțional la Biblioteca Națională, care a eliberat un aviz de bibliotecă unei entități către Bookster, care nu îndeplinea condițiile, și la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, care trebuie să vegheze la respectarea Legii 8/1996 a drepturilor de autor, încercând să-i convingem că practica pe care o are în piață entitatea respectivă este total împotriva legii. N-am reușit să-i convingem pe cei din România, însă am reușit să-i convingem pe cei de la Federația Internațională a Organismelor de Reprografie, care au scris Guvernului României. Și, iată, avem un dosar penal în lucru. Să vedem cu ce consecințe și cu ce încadrări juridice.

– Unde se află acest dosar și care sunt acuzațiile?

Mihai Mitrică: La Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru că este o infracțiune sesizată de IGPR și se referă la încălcarea Legii 8/1996 — Legea dreptului de autor — fiindcă, atunci când închiriezi un bun purtător de drepturi de autor, trebuie să obții licență de la titularul de drepturi, fie el editor sau autor.

Ce face Bookster este să atace fix motorul pieței. Piața editorială, în orice țară — nu doar în România — funcționează cu ajutorul familiilor tinere, cu copii, oameni cu venituri medii sau chiar peste medii. Fix acesta este publicul Bookster și, după ultimele lor date publice, aveau 170.000 de abonați în toată țara.

Companiile care încheie contracte cu Bookster nu-și pun problema respectării sau nu a drepturilor de autor, asumând — deși mi-e din ce în ce mai greu să înțeleg cum asumă asta — faptul că Bookster respectă drepturile de autor. Și atunci, acele companii, având birouri în marile orașe din țară, au prăbușit fix acel public. Bookster cumpără cărțile ca utilizator final și apoi le închiriază contra unui abonament lunar de 4 sau 5 euro pentru fiecare angajat și le livrează direct la biroul angajatului. După aceea, angajatul o dă înapoi. Cred că există și un sistem prin care poate să o cumpere la rândul lui de la Bookster, dar asta se întâmplă într-o proporție foarte mică.

Acești oameni care citesc nu mai merg în librării, nu mai merg la târguri de carte. Ne mirăm că în Timișoara s-au închis vreo 3 librării — Humanitas, acum câțiva ani, La Două Bufnițe, zilele acestea — și se mai pregătește de închidere încă o librărie. În același timp, tot publicul din clădirile de birouri din același oraș e deservit de Bookster. În Cluj, aceeași situație.

Nu-ți mai poți susține activitatea de librărie, în primul rând pentru că librăriile nu beneficiază de niciun discount și plătesc chirie ca librărie fizică la nivelul la care plătește sucursala bancară de lângă, farmacia sau sala de jocuri de noroc. Nu există niciun fel de înlesnire pentru activitatea asta culturală.

„Librăriile dispar, publicul se pierde”

– Deci prețurile cărților vor crește și tot mai multe librării se vor închide dacă guvernul nu vine cu programe ajutătoare?

Mihai Mitrică: Această foarte mică piață de carte din România operează cu cele mai mici prețuri la carte raportat la colegii din Europa. Dacă în Germania, bunăoară, costul de tipar înmulțit cu 10 îți dă costul de librărie, în România nu-ți poți permite să faci aceeași multiplicare, pentru că dacă ai trecut de un multiplu de 4, deja scade nivelul de vânzare.

Ceea ce poate observa oricine este că, atunci când luăm un titlu în ediția originală și îl comparăm cu ediția apărută în limba română — dacă este tradus, și de cele mai multe ori este tradus — vom vedea o diferență de preț în care trebuie să ne gândim că este inclusă și traducerea. Achiziționarea de drepturi este inclusă în acea diferență de preț, în minus față de ediția originală.

– Există o soluție la care se gândesc editorii să reacționeze după creșterea TVA-ului la carte?

Mihai Mitrică: E o perioadă în care lumea editorială e foarte preocupată de propria supraviețuire. În această perioadă în care noi vorbim despre reduceri de costuri pentru diverse sectoare din economie, se iau decizii de închidere de librării.

– Există și librării sau edituri de stat?

Mihai Mitrică: Toată piața de carte este o afacere eminamente privată. Paradoxal, concurența de la începutul anilor ’90, cu toate neajunsurile capitalismului sălbatic de atunci, era mai puternică decât este acum, iar piața de carte era mai respectată atunci decât este acum.

– Se citea mai mult?

Mihai Mitrică: Mi-e greu să spun că se citea mai mult. Noi suferim de pe urma unei scăderi abrupte a investițiilor în educație, care a început undeva la sfârșitul deceniului șapte din secolul trecut. Când i-a trecut lui Nicolae Ceaușescu prin cap faptul că trebuie să schimbe modelul economic al României, să plătească datoria externă, primele locuri de unde s-a tăiat au fost cultura și educația. Aveam pe vremea aia autofinanțarea, celebrul motto al autofinanțării teatrelor și instituțiilor de cultură, care, din păcate, a scăzut mult calitatea actului cultural și a actului educațional.

„Ce se poate salva — și cu ce preț”

– Ce poate face Asociația Editorilor din România sau editurile pentru a-i determina pe cei aflați la putere să înțeleagă că alinierea TVA-ului la carte cu cel pentru lemne de foc e exagerată sau deplasată? Cu cât vor crește prețurile cărților?

Mihai Mitrică: Foarte greu de spus cu cât, pentru că, în mod normal, dacă ar fi să transferi tot ce înseamnă creșterea TVA în prețul cărții, vei pierde un public pe care, după aia, nu îl mai găsești. Oamenii care se dezobișnuiesc să cumpere carte, pentru că nu mai văd cartea în calea lor zilnică — nu mai au librăria pe lângă care să treacă — nu mai sunt recuperați de nimeni. Am văzut asta în orașe în care a dispărut o librărie, după care s-a deschis o librărie nouă ceva mai încolo. Noua librărie nu a recuperat publicul vechii librării.

– Care e riscul principal al creșterii TVA pentru cărți?

Mihai Mitrică: Dispare diversitatea pieței. Vor supraviețui din ce în ce mai puține edituri și mă refer în principal la editurile mai mari. În România, editurile pe care noi le considerăm mari au o cifră de afaceri pe care, spre exemplu, editorii mijlocii din Italia o fac într-un trimestru. Editurile mari de acolo sunt coloși în comparație cu noi. Ne gândim că Italia are o piață cred că de peste 2 miliarde de euro.

– Poate și fiindcă italienii au început să citească cu câteva secole înaintea românilor.

Mihai Mitrică: În plus, ei au inventat meseria de editor. Aldus Manutius e considerat în branșă primul editor din lume. Riscul principal e să scadă numărul de librării și de edituri.

Va însemna, de asemenea, mai puține investiții în titluri noi. Diversitatea care se pierde nu e doar la nivel de librării sau edituri, ci la nivel de titluri noi apărute. Și titlurile noi în care nu se va mai investi vor fi ale autorilor români, ale autorilor tineri — ceea ce am avertizat ca breaslă încă de la începutul pandemiei.

Să nu uităm: această industrie editorială nu a beneficiat de nicio măsură de sprijin sectorial. Nu a existat niciun euro dat acestei piețe de carte pentru a-și susține calitatea de actor cultural.

– Dacă ați fi în fața primului ministru, ce facilități ați cere pentru această piață?

Mihai Mitrică: N-am cere decât respectarea legilor pe care statul român le are deja. Sau o decizie bărbătească de asumare a incapacității statului de a respecta articolul din Constituție care prevede accesul egal la cultură.