Turcia și PKK: Un conflict vechi de 41 de ani ia sfârșit

Într-un comunicat, PKK anunță că un congres extraordinar, desfășurat între 5 și 7 mai, a ajuns la concluzia că decenii de rezistență au pus capăt politicii de „negare și distrugere” condusă împotriva kurzilor.

Pășim pe calea către o soluție politică, iar misiunea noastră istorică este îndeplinită, subliniază PKK. Congresul a decis, prin urmare, să dizolve structurile PKK conduse de Abdullah Öcalan și să pună capăt luptei armate. De asemenea, activitățile desfășurate sub numele de PKK vor înceta.

Calea a fost pregătită de partidul ultranaționalist MHP

Un impuls decisiv pentru acest pas istoric a fost dat în octombrie 2024, tocmai de Devlet Bahçeli, președintele partidului ultranaționalist MHP. El a făcut senzație în parlament, când a strâns mâna deputaților pro-kurzi din partidul DEM în parlament, calificând acest gest ca ”perfect normal pentru un partid al unității în Turcia”.

Puțin mai târziu, pe 15 octombrie, Bahçeli s-a adresat într-un apel fără precedent liderului PKK încarcerat, Abdullah Öcalan, cerându-i să convingă organizația să depună armele.

O săptămână mai târziu, Bahçeli îi cerea lui Öcalan să anunțe public în parlament dizolvarea PKK. ”Problema Turciei nu sunt kurzii, ci organizația teroristă separatistă. El trebuie să vină în parlament și să declare cu voce tare că PKK va fi dizolvată”, a spus Bahçeli.

Pentru un lider ultranaționalist ca el, o astfel de inițiativă era fără precedent în istorie.

Două zile mai târziu, Öcalan răspundea din închisoare: ”Am puterea de a pune capăt conflictului și violenței și de a le reduce la un nivel legal și politic”.

În consecință, politicienii kurzi au căutat dialogul cu diferiți actori politici, inclusiv cu președintele Erdogan și cu anturajul acestuia. La 27 februarie, Öcalan, care este încarcerat de ani de zile într-o închisoare de maximă siguranță de pe insula İmralı, a cerut în sfârșit, pentru prima dată, dizolvarea PKK. Astfel, după decenii de conflict sângeros, adepții săi vor depune armele.

Politicienii DEM au jucat un rol central în procesul de pace, acționând într-o oarecare măsură ca mediatori ai lui Öcalan. Președintele Recep Tayyip Erdogan a profitat însă de această evoluție. El a prezentat dizolvarea PKK ca propria sa contribuție la o ”Turcie fără terorism”.

Ce a fost PKK?

Pacea socială între turci și kurzi este o temă permanentă în Turcia. De zeci de ani, mulți kurzi cer mai multe drepturi culturale și politice de la statul turc centralizat, care deseori citește în astfel de cereri o amenințare la adresa unității naționale.

Conform estimărilor, kurzii reprezintă aproximativ 15-20% din populația Turciei. Deși sunt răspândiți în toată țara, cele mai mari comunități kurde se află în sud-est. Minorități kurde importante trăiesc și în statele vecine, Siria, Irak și Iran. În Irak, kurzii beneficiază de un statut semi-autonom în Regiunea Autonomă Kurdistan. În nordul Siriei, forțele dominate de kurzi (SDF) controlează anumite zone.

În Turcia, interesele kurde au fost reprezentate până acum în special de două entități: Partidul pentru Egalitate și Democrație a Popoarelor (Partidul DEM), care militează pentru o soluție politică și este reprezentat în parlament, precum și de PKK, o organizație de orientare marxist-leninistă cu o ramură armată, care se consideră o mișcare de gherilă.

Obiectivele PKK

Fondat în 1978, PKK a început în 1984 o revoltă armată împotriva statului turc – un conflict pe care unii politologi îl califică drept ”război de intensitate redusă”. Lupta, care a durat zeci de ani, a făcut numeroase victime civile și militare de ambele părți. Mii de civili au murit în atacurile PKK, o organizație care este clasificată drept teroristă de Turcia, SUA și UE.

PKK avea ca scop inițial fondarea unui stat kurd independent. Însă de la mijlocul anilor ’90, organizația s-a concentrat asupra autonomiei regionale și a drepturilor culturale pentru kurzi în Turcia. A renunțat în mare măsură la cererea de independență în favoarea unui sistem de autoguvernare.

Conform estimărilor, PKK avea o bază de susținători de aproximativ 60.000 de persoane, printre care luptători, simpatizanți și ajutoare civile. Zona sa centrală de retragere se afla în munții Kandil din nordul Irakului, de unde organiza operațiuni militare și logistice.

Fondatorul PKK, Abdullah Öcalan, se află în detenție din 1999. În același an el era condamnat la moarte pentru înaltă trădare. În 2022, odată cu abolirea pedepsei cu moartea în Turcia, sentința a fost comutată în închisoare pe viață. În ciuda detenției sale, Öcalan a continuat să exercite o influență considerabilă asupra PKK, în special prin mesaje publice transmise prin avocați sau intermediari.

În trecut au existat multiple inițiative de soluționare a conflictului. În special în primii ani ai guvernării AKP, drepturile kurzilor au fost extinse, un exemplu fiind predarea în limba maternă sau prin presa de stat în limba kurdă. Instaurarea unei păci durabile a rămas însă imposibilă. Până astăzi.

Criminalizarea politicii kurde

În ultimii zece ani, guvernul condus de președintele Erdoğan a criminalizat din ce în ce mai mult politica kurdă. Astfel, deși s-au angajat oficial în favoarea unei soluții pașnice și s-au distanțat de PKK, DEM și partidele predecesoare au fost asociate în mod repetat cu PKK.

Numeroși politicieni kurzi, între care și fostul președinte al HDP, Selahattin Demirtaș, continuă să se afle în închisoare sub acuzații de terorism. Unii deputați HDP, precum Ömer Öcalan, un nepot al fondatorului PKK, au legături familiale cu organizația.