Stick-ul salvează România

La auzul veştii, mai ca nu ma pot hotari ce îmi doresc mai mult: să fiu parlamentar sau să fiu elev? Dacă mă gândesc însă mai bine, atunci cred că optez pentru varianta a doua, pentru că noua decizie a aleşilor poporului mi-ar da şansa să devin un mic geniu. În Legislativ, şansa aceasta a fost ratată demult...

Ne aflam în an electoral, aşa că parlamentarii, dintre care mulţi au acceptat deja nominalizări pentru posturi în administraţia locală, s-au pus pe treabă. După ce cu puţin timp în urmă şi-au dat brusc seama că profesorii câştigă prea puţin şi nu au bani de haine, acum şi-au îndreptat atenţia către cei aflaţi de partea cealaltă a baricadei: elevii.

În secolul 21, copiii din clasele I – XII vor primi, fiecare, câte un stick de memorie. Nu stiţi ce e un stick? E destul de simplu: trebuie doar să vă gândiţi la obiectul acela micuţ, care se conectează la un calculator şi care permite stocarea şi transportul de date şi informaţii. Nu de alta, dar şi elevii români, cetăţeni europeni de felul lor, trebuie sa fie în pas cu moda...

“Uitaţi-vă, aici este stick-ul de memorie, este foarte ieftin...”

Da, priviţi şi admiraţi stick-ul de memorie, foarte ieftin în opinia unuia din cei 43 de semnatari ai acestui demers legislativ de o unicitate şi importanţă inegalabilă. 40 de RON sau chiar mai puţin ar costa el în visele parlamentarilor romani, un preţ mult sub cel al pieţei.

Dar care sunt avantajele posesiei unui asemenea stick domnilor cârmuitori ai destinelor noastre digitale?

“Este o posibilitate foarte uşoară de a avea memorie la tine prin care să inmaganizezi acest material...”

Mda, demult mi-am dorit să îmi pot lua memoria la mine şi să “inmaganizez” ce vreau eu pe ea.... Să trecem mai departe:

“În lege este stabilit valoarea minimă care trebuie, maximă pe care poate sa o acorde acest Ştick de memorie, deci acest Băţ de memorie”.

Păi cum e: valoare minimă sau maximă? Şi ce e de fapt? “Ştic” sau “Băţ”? Ca nu mai inteleg nimic!

“Dacă n-ai un calculator sau n-ai măcar un laptop acasă, atunci degeaba ai stixul la tine...”

Corect, nici de foame nu ţine “Stixul” ăsta... Dar un sâmbure de adevăr tot există în stomacul înfometat al acestui parlamentar. Anume? Aproape 2 milioane de elevi români învaţă în mediul rural adică, ce mai la deal la vale, la sate. Unde sunt calculatoare acolo? Ce vorbiţi Dvs. de manuale electronice şi tot felul de snacks-uri de memorie, când în şcolile de la sate nu există apă, toalete igienice şi electricitate?

Probabil trăiţi cu impresia că toată ţara a fost dotată cu laptopuri ultimul răcnet, precum Dvs. la summitul NATO. Să văd eu ca Parlamentul renunţă la consumul ruşinos de hârtie pentru toate documentele lipsite de valoare pe care vă puneţi cu mândrie patriotică votul şi atunci promit că eu voi cumpara 100 de "grisine" din astea pentru copiii din şcoli.