Soarta Europei de Est dictată de alţii

Discuţiile din jurul ministrului de externe al SUA, Marco Rubio, şi din jurul omologului său rus Serghei Lavrov, desfăşurate marţi la Riad, în Arabia Saudită, au durat ore în şir. Pe lângă redeschiderea ambasadelor în ţările respective s-a discutat şi despre o posibilă întâlnire între preşedintele SUA, Donald Trump, şi cel al Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, şi a avut loc un schimb de opinii legat de războiul din Ucraina. "Nu doar că am ascultat, dar ne-am auzit cu adevărat unii pe alţii", a declarat la final ministrul rus de Externe, Lavrov.

Este prima discuţie între SUA şi Rusia de la debutul invaziei pe scară largă a Ucrainei, cu exact trei ani în urmă. Întâlnirea şi modul de acţionare sunt controversate, fiindcă de faţă nu au fost nici reprezentanţi ai Ucrainei şi nici ai Uniunii Europene. Ucraina nu va accepta rezultatul discuţiilor dacă reprezentanţi ai guvernului de la Kiev nu iau parte la ele, a declarat preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski în ajunul întâlnirii. În cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Ankara, el a declarat pentru agenţia AFP: "Ucraina, Europa, în senul cel mai larg, şi asta cuprinde UE, Turcia şi Marea Britanie, ar trebui să fie incluse în discuţii şi în elaborarea garanţiilor de securitate necesare cu America privind soarta părţii noastre de lume".

Există precedente

În istoria Europei de Est, modul de acţiune al SUA şi al Rusiei nu constituie o raritate. De aceea în relatările presei se fac comparaţii cu istoria războaielor şi acorduri istorice, chiar dacă nu sunt posibile analogii perfecte.

Responsabila pentru politica externă a UE, Kaja Kallas, a comparat zilele trecute concesiile SUA făcute înaintea tratativelor cu politica de appeasement. Aceasta nu a funcţionat niciodată până acum. Prin politica de appeasement se înţelege atitudinea împăciuitoare faţă de un actor agresiv. Astfel se descrie adesea politica premierului britanic Neville Chamberlain faţă de Germania nazistă către finalul anilor 1930.

"Eu nu sunt un prieten al acestor mari analogii istorice", a declarat pentru DW profesorul Guido Hausmann din cadrul Universităţii Regensburg. El este specializat în istoria Europei de Est şi Sud-Est, cu accent pe Rusia / Uniunea Sovietică şi Ucraina. "Dar ceea ce constat este existenţa acestei tradiţii, că naţiunile din Europa de Est şi Centrală au fost obiectul unor acţiuni ale marilor puteri şi că SUA nu sunt în acest moment deloc conştiente, în opinia mea, de această tradiţie nefastă".

Amintirea Acordului de la München din 1938

Renumitul istoric britanic Timothy Garton Ash a scris, într-un articol publicat pe 14 februarie 2025 de revista Zeit online, că felul în care "Trump acţionează peste capul Ucrainei, făcându-i lui Putin cadouri", aminteşte de acordul fatal de la München încheiat în 1938 cu Hitler. Şi Martina Winkler, profesoară specializată în istoria Europei de Est la Universitatea din Kiel, a declarat pentru DW: "Nu sunt adepta tezei că putem sau trebuie să învăţăm din istorie fiindcă ea se repetă. Dar în prezent este greu să nu compari situaţia actuală cu Acordul de la München din 1938".

În noaptea dintre 29 şi 30 septembrie 1938 Germania nazistă, Marea Britanie, Franţa şi Italia au semnat Acordul de la München. Peste capul guvernului cehosolvac, s-a decis cedarea teritoriilor locuite de germanii sudeţi către Imperiul German. "Atunci Cehoslvaciei nu i s-au răpit pur şi simplu nişte teritorii de graniţă. Ţara, una din ultimele democraţii interbelice din Europa, i-a fost oferită pe o tavă de argint lui Hitler, care ameninţa deschis cu un război, în speranţa că războiul va putea fi astfel evitat", a subliniat Winkler. "Rezultatul îl ştim cu toţii".

O nouă Ialtă?

Iar în ultimele zile situaţia de la Conferinţa de Securitate de la München, care s-a încheiat recent, a fost comparată în mass media cu Conferinţa de la Ialta, din 1945. Conferinţa de la Ialta a avut loc în februarie 1945 în Peninsula Crimeea. La ea au participat preşedintele SUA, Franklin D. Roosevelt, premierul britanic Winston Churchill şi Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Sovietice. În cadrul conferinţei au fost stabilite ordinea postbelică şi graniţele din Europa de Est, fără ca ţările afectate să fie de faţă.

"Nu degeaba recenta Conferinţă de Securitate de la München este descrisă de mulţi drept 'München 2.0‘ sau 'noua Ialtă‘", a explicat Winkler. "Poate că este o exagerare, dar există anumite constante".

Dar în spatele acestei politici se află o tradiţie, de care nu este străină nici Europa de Vest. În opinia occidentului, Europa Centrală şi de Est nu joacă niciun rol. "Europa de Vest s-a privit ca pe un bastion al democraţiei şi a acordat adesea ţărilor din Europa Centrală şi de Est o importanţă marginală în cel mai bun caz", a explicat Winkler. "Dar acum este acut nevoie de aliaţii din Europa Centrală şi de Est, între care se numără ţările baltice, Polonia, Cehia şi România. Aceasta ar trebui să le fie clar semnalat". Iar modul în care SUA acţionează acum redeschide în rândul naţiunilor din Europa Centrală şi de Est numeroase răni ale trecutului.

Acordul de la Brest-Litovsk

Şi istoricul Hausmann crede că oamenii din Europa Centrală şi de Est au sentimentul că prea adesea deciziile privind propria soartă au fost luate de alţii peste capetele lor. "Asta este desigur o umilinţă pentru Ucraina, care măcar pentru moment nu este luată în considerare". Profesorul aminteşte de evenimentele istorice din preajma încheierii acordului de la Brest-Litovsk din 1918, în urma căruia Ucraina ar fi putut avea parte de un alt destin.

Acordul de la Brest-Litovsk a fost încheiat între Puterile Centrale (Imperiul German, Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Otoman) şi Rusia Sovietică, şi a pus capăt Primului Război Mondial pe frontul de est. Părţi largi ale Europei de Est au fost reîmpărţite. "Politicienii ucraineni s-au deplasat la Brest-Litovsk şi au afirmat că acolo nu se discută despre teritoriile lor şi despre ei fără ca ei să-şi expună punctul de vedere". Ucrainei i se rezervase statutul de obiect despre care se discută şi se negociază, dar în decursul acelui proces a devenit subiect, un actor politic, a explicat el. Având în vedere situaţia actuală, profesorul e de părere că "dinamici politice şi şanse pentru Ucraina există în continuare".