Sentinţă: Returnarea refugiaţilor în Grecia este legală

Cel puţini refugiaţii tineri, sănătoşi şi capabili de muncă, cărora Grecia le-a recunoscut deja statutul de refugiaţi, pot fi returnaţi acolo. Aceasta este decizia luată de Tribunalul Administrativ Suprem din Leipzig miercuri, 16 aprilie. Refugiaţii nu riscă în Grecia, ţară membră a Uniunii Europene, "condiţii umilitoare sau inumane de viaţă", şi nu se va aduce atingere nici acolo drepturilor fundamentale ale acestora, au constatat judecătorii. Chiar dacă există unele carenţe ale sistemului elen de azil, refugiaţii vor fi în stare să-şi poarte suficient de grijă.

Concret a fost vorba de un apatrid din Gaza, astăzi în vârstă de 34 de ani, şi de un cetăţean somalez în vârstă de 32 de ani. Cei doi bărbaţi au sosit în anii 2017 şi 2018 în Grecia venind din Turcia, şi statul elen le-a recunoscut statutul de refugiaţi. Mai târziu ei şi-au continuat drumul către Germania, unde au solicitat azil. Oficiul Federal pentru Migranţi şi Refugiaţi (BAMF) a refuzat să ia în considerare cererile lor de azil şi a ordonat returnarea celor doi în Grecia.

Baza juridică în acest caz este Acordul Dublin al UE. Acesta stabileşte că pentru verificarea unei solicitări de azil este responsabil doar statul prin care solicitantul a pătruns în UE, în cazul de faţă Grecia. Aşa-numitul "principiu al primului stat" împiedică solicitanţii de azil să-şi aleagă singuri ţara de destinaţie şi împiedică şi pasarea refugiaţilor de la o ţară membră la alta. În temeiul Acordului Dublin, Germania putea returna solicitanţii de azil, cărora alt stat membru al UE le acordase deja azil, în ţara respectivă. Dar returnarea este interzisă, dacă refugiatul în cauză riscă tratamente inumane în ţara prin care a pătruns în UE. 

A fost revizuită jurisprudenţa de până acum

În trecut, instanţe din Germania au estimat că situaţia din Grecia este extrem de critică şi s-au pronunţat împotriva returnărilor în acest stat. Tribunalul administrativ superior (OVG) din Münster a decis, de exemplu, în ianuarie 2021, că există pericolul ca refugiaţii să fie privaţi în Grecia de cele mai elementare nevoi ale lor, de pildă de un pat, de pâine sau de o bucată de săpun, şi prin asta li se încalcă drepturile stabilite prin Carta UE privind drepturile fundamentale şi Convenţia Europeană privind Drepturile Omului. Sentinţa în cauză a fost intens comentată la vremea respectivă.

O sentinţă asemănătoare a pronunţat şi Tribunalul administrativ superior al landului Saar în noiembrie 2022. Judecătorii au considerat că refugiaţii nu sunt în stare să-şi câştige o bază de subzistenţă în Germania. Această jurisprudenţă este acum revizuită. În august 2024, Curtea Administrativă a landului Hessa a decis la Kassel că refugiaţii sănătoşi şi apţi de muncă nu riscă în Grecia "cu probabilitate considerabilă" tratamente inumane. Cei afectaţi au atacat această sentinţă în apel în faţa Tribunalului Administrativ Suprem, dar nu au avut succes.

Chestiunea "migraţiei secundare"

Sentinţa judecătorilor va avea probabil urmări şi la nivel politic, fiindcă cele mai recente dintre ele ridică spinoasa problemă a "migraţiei secundare", care a produs deja iritări în relaţiile germano-elene. Este vorba de zeci de mii de oameni care au căpătat în Grecia statutul de azilant şi apoi şi-au continuat călătoria până în Germania, unde au depus o nouă solicitare de azil şi în baza vechii jurisprudenţe li s-a permis şederea temporară în Republica Federală.

Politicianul Horst Seehofer, membru al formaţiunii conservatoare bavareze CSU, a atras periodic atenţia asupra acestei chestiuni pe vremea când a fost ministru de Interne în ultimul guvern condus de Angela Merkel şi a ordonat analizarea, din perspectivă juridică, a unor controale de frontieră la toate zborurile dinspre Grecia. Din perspectiva statului elen nu exista posibilitatea împiedicării migraţiei secundare, fiindcă refugiaţii recunoscuţi ca atare intrau în Germania cu acte de identitate valabile. Ulterior, cu prilejul unei vizite la Atena, cancelarul german Olaf Scholz a pledat în 2023 pentru soluţii "bilaterale" şi "europene" pentru rezolvarea problemelor legate de migraţia secundară.

Toate statele UE sunt nemulţumite de prevederile Acordului Dublin şi solicită o reformă fundamentală a normelor comunitare vizând azilul. Tocmai principiul primului stat este intens criticat în ţările din sudul Europei. Fiindcă, în practică, aceasta înseamnă că doar Grecia şi Italia sunt responsabile pentru majoritatea cererilor de azil la nivel european, din motive geografice.