Opt decenii de la bombardarea oraşului Dresda

Lui Victor Klemperer îi datorăm o relatare impresionantă privind bombardamentele aeriene asupra Dresdei, din zilele de 13 şi 14 februarie 1945. Filologul a scris următoarele despre infernul de atunci în jurnalul său devenit celebru: "Curând s-a auzit zumzetul tot mai grav şi mai puternic al escadrilelor care se apropiau. Lumina s-a stins, o explozie în apropiere...o pauză pentru respirat. Stăteam ghemuiţi în genunchi între scaune, unii plângeau...O nouă apropiere, o nouă acutizare a primejdiei de moarte, o nouă explozie...Nu ştiu de câte ori s-a tot repetat asta".

Klemperer, un evreu creştinat, a supravieţuit şi distrugerii Dresdei de către aliaţi, şi Holocaustului, adică uciderea sistematică de către nazişti a şase milioane de evrei.

Destinul acestui oraş care continuă să fie superb în ciuda cicatricilor războiului este un exemplu care ne arată cum sunt lansate intenţionat legende şi mituri. Şi cât de greu este să le combaţi, oricât ar fi ele de neadevărate.

Da, este adevărat că atacurile aeriene ale aliaţilor din 13 şi 14 februarie 1945 sunt chestionabile din punct de vedere militar fiindcă cel de-al Doilea Război Mondial stătea să se încheie. Dar bombardamentul care s-a soldat şi cu moartea multor oameni nevinovaţi nu schimbă cu nimic vina pentru izbucnirea războiului, pe care o poartă Reichul nazist condus de Adolf Hitler.

Frica morţii

Victor Klemperer a avut mult noroc şi a supravieţuit. În jurnalul său este vorba şi despre frica de moarte. "În faţa mea se afla un loc mare şi liber, în mijlocul său un crater uriaş. Zgomot asurzitor, fulgere, explozii. Nu mă gândeam la nimic, nici măcar nu-mi era frică. Eram doar foarte tensionat şi cred că aşteptam sfârşitul".

Pe extremiştii de dreapta incurabili şi pe antisemiţi această mărturie a unui supravieţuitor îi lasă reci. Miza naziştilor de azi este negarea istoriei şi cultul victimelor. De aceea preiau minciunile idolilor lor şi vorbesc despre o jumătate de milion de morţi, victime ale bombardamentelor aliate asupra Dresdei.

Comisia istoricilor contrazice aceste cifre

Ei nu ţin cont de fapte. Şi nici de descoperirile unor oameni de ştiinţă cum este Thomas Widera, membru al Institutului Hannah Arendt pentru studiul Totalitarismului din Dresda (HAIT). Widera a făcut parte din comisia de istorici care a comunicat în 2010 numărul real al victimelor, după cinci ani de cercetări: au fost minimum 18.000 şi maximum 25.000. Alte afirmaţii au fost expediate în lumea fabulelor.

Majoritatea morţilor, susţine istoricul, au fost înmormântaţi după bombardament şi imediat după încheierea războiului.

Astăzi, sub deviza "viitor prin memorie", oraşul Dresda a invitat tineri localnici şi din alte oraşe europene pentru comemorarea celor 80 de ani de la devastatorul bombardament. Prin date oficiale organizatorii vor să transmită tinerei generaţii că democraţia nu este de la sine înţeleasă şi nu este garantul împiedicării dictaturilor sau regimurilor nedrepte.