Opinie: Ce vor moldovenii, ce-au înțeles?

Un alt sondaj, mai recent, înfăptuit de IMAS la mijlocul lui iunie curent, prezintă același tablou alarmant. Este o situație care trebuie să pună pe gânduri nu doar partidul de la guvernare, ci și pe cetățenii care își doresc aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Miza alegerilor parlamentare din 28 septembrie este enormă, existențială.

Unii vor spune să nu dramatizăm. Basarabia a fost mereu un teritoriu de frontieră, istoria sa tumultoasă, cedările teritoriale, anexările și re-anexările prin care a trecut o califică pentru acest balans Est/Vest, modelând și un stil de comportament.

Mai brutal spus: un teritoriu multiplu tranzacționat a sfârșit prin a secreta o mentalitate tranzacționistă, una care spre deosebire de statele baltice – cu certitudinea apartenenței lor dintotdeauna la spațiul occidental – a împiedicat Republica Moldova să se bucure măcar de două legislaturi succesive autentic reformiste.

Chiar și atunci când am avut garnituri declarat proeuropene la conducere, ele nu au contribuit la o transformare profundă a statului, în sensul implementării valorilor europene – cu excepția notabilă a semnării, în 2014, a Acordului de Asociere cu UE și obținerii călătoriilor fără vize –, ci au căutat să profite de fondurile generoase ale Bruxelles-ului pentru a se îmbogăți, a acapara instituțiile statului și a limita drepturile cetățenești.

Guvernarea PAS, instalată după alegerile anticipate din 11 iulie 2021, este diferită în raport cu administrațiile pretins proeuropene ce au precedat-o. În primul rând, pentru că are un lider, președinta Maia Sandu, care a impulsionat schimbarea, oferind o garanție morală partenerilor noștri occidentali.

Apoi, PAS a câștigat sub steagul luptei anti-oligarhice, nu geopolitice, luptă la care au participat și alte partide create de societatea civilă, cum este Platforma DA. Ideea de Europa părea iremediabil compromisă de guvernarea Plahotniuc, oamenii voiau dreptate și... hoții la pușcărie!

Unii hoți au intrat la pușcărie, alții – cei mai mari – au fost judecați și condamnați în contumacie. Plahotniuc, Șor, Platon etc, au fugit peste hotare. A început și reforma în justiție, mai greu decât ne-am fi dorit, doar că în politică lucrezi, cum se zice, cu „materialul clientului” și acest material în Basarabia e de o calitate foarte proastă, ros de moliile complicităților multiple, transpartinice și transideologice, pătat de o corupție endemică, una care subminează însăși existența și independența Republicii Moldova.

Corupția și trădarea deschid larg porțile statului în fața invadatorului din Est.

Tactici rusești mai incisive

De data aceasta, nu ne mai putem resemna cu ideea că „așa-i în Moldova”: după proeuropeni vin pro-rușii, apoi se întorc pro-europenii pentru o vreme, ca să revină pro-rușii...

Am ieșit din acest balans soporific. Noua ordine ce va rezulta din alegerile care urmează se va fixa pentru decenii înainte. E o luptă pe viață și pe moarte. Cum se întâmplă în Ucraina. La noi se face prin război hibrid. Kremlinul încearcă să reanexeze Moldova, deturnând opțiunile de vot cu armele propagandei, dezinformării și coruperii electorale.

Am văzut acest scenariu în toată hidoșenia lui pus în aplicare la referendum și la scrutinul prezidențial din toamna lui 2024. Din fericire, a fost contracarat.

Dar să fim siguri că pentru alegerile din 28 septembrie 2025 tacticile rușilor vor fi mult mai incisive și mai diversificate. Ceea ce se vede deocamdată la suprafață sunt protestele agitatorilor plătiți de Șor împotriva procesului intentat bașcanei Guțul, acuzată de finanțare ilegală a campaniei sale electorale, se mai vede din scandalurile de la primăria Chișinău, cu încercarea de pătrundere în Moldova a unor echipe de diversioniști din Rusia și Belarus, camuflați în kickboxeri, opriți la frontieră.

Nu știm ce clocește în adâncuri, cum funcționează rețelele subterane de corupere și intimidare rusească. Sperăm că instituțiile responsabile cu siguranța națională sunt mai bine informate.

Suveranitate versus „suveranism”

Pentru că e un trend la modă în Europa și dincolo de Prut, partidele pro-ruse din Republica Moldova au devenit peste noapte „suveraniste”.

Pe 23 iunie, când la îndemnul președintei Maia Sandu la Chișinău s-a desfășurat o acțiune publică de celebrare a suveranității declarate acum 35 de ani de parlamentul de la Chișinău (pe atunci încă eram republică sovietică), în aceeași zi pro-rușii au organizat un miting de protest, în care au blamat guvernarea PAS, unii într-o română foarte aproximativă, pentru că vrea să sacrifice suveranitatea țării pe altarul intereselor Bruxelles-ului.

Uluitor, nu? Cei care s-au opus din răsputeri independenței Republicii Moldova și recuperării valorilor naționale și democratice azi apără viforos suveranitatea pentru a i-o servi pe tavă lui Putin.

S-a ajuns la situații de-a dreptul hilare. Președinta partidului „Moldova Mare”, Victoria Furtună, a depus la DIICOT România o plângere împotriva Maiei Sandu, cetățean român, care (citez din pretinsul document apărut în presă), „urmărind scopul de a suprima sau știrbi suveranitatea și independența României, prin: aservire față de o putere sau organizație străină și ajutarea unei puteri sau organizații străine, USAID și SOROS (...) în vederea transformării României într-un stat marionetă, lipsit de independență și suveranitate.”

Mai stupid nu se poate. Furtună umblă cu musca pe căciulă. Mai potrivit în cazul ei ar fi fost un autodenunț pentru că militează pentru dezmembrarea teritorială a României și Ucrainei. O va face pentru ea, înțelegem, Anatol Șalaru, fostul ministru al Apărări de la Chișinău, care promite să depună la București o plângere penală în acest sens.

Asaltul „suveraniștilor” pro-ruși trebuia și trebuie contracarat prin recursul la sensul autentic al suveranității naționale care a pregătit și anticipat declararea independenței Republicii Moldova față de Moscova – acesta a fost sensul Marșului Suveranității inițiat de președinta Maia Sandu la 23 iunie 2025.

Ce vor moldovenii? Ce vor pierde?

Moldoveni vor să trăiască mai bine, să aibă salarii mai mari, pensii mai substanțiale, medicină performantă, infrastructură ca-n Vest, copiii acasă, școli și grădinițe frumoase... Dar pentru asta trebuie să pună și ei umărul, să se implice, să nu aștepte să le dea doar guvernanții. Cu toate erorile ei, guvernarea PAS tractează Republica Moldova în direcția corectă, spre Lumea liberă, acolo unde drepturile îți sunt respectate și unde îți poți câștiga onest o bucată de pâine.

Altminteri, vom pierde totul: și libertatea, și integrarea europeană – recte: șansa dezvoltării și modernizării, cu fonduri financiare substanțiale, vom pierde călătoriile fără vize și independența energetică, pentru care s-a lucrat ca niciodată în ultimii 30 de ani, vom pierde limba română și dreptul de a fi noi înșine. Vom pierde totul.

S-ar putea ca multor moldoveni să li se fi urât cu actuala guvernare, să se fi săturat de retorica ei ușor cacofonică pe tema integrării europene, doar că soluția nu e să pedepsim PAS și să ne împăcăm cu Putin, votându-i partidele corupte și aservite, ci să apărăm din toate puterile tot ce-am dobândit de când ne-am rupt de „imperiul răului”.