Olaf Scholz luptă pentru a rămâne cancelar după alegeri

În septembrie 2024, politicianul laburist Olaf Scholz a fost întrebat în cadrul unui interviu oferit cotidianului berlinez "Tagesspiegel" ce speră că va scrie într-o bună zi în cărţile de istorie legat de perioada în care a ocupat funcţia de cancelar. Scholz, în vâstă de 66 de ani, a răspuns sec: "Cred că ar trebui să ne ferim de politicieni care se gândesc la asta înainte de a accede în această funcţie sau în timp ce o exercită".

Dar probabil că între timp se mai gândeşte şi la asta. Coaliţia sa de guvernare, alcătuită din SPD, ecologişti şi liberali, s-a destrămat. De aceea pe 23 februarie 2025 vor avea loc alegeri anticipate. În sondaje SPD se clasează în urma formaţiunilor conservatoare CDU/CSU şi a partidului parţial de extremă dreapta AfD. Dacă Scholz nu va reuşi să schimbe această tendinţă, mandatul său de cancelar va fi cel mai scurt din ultimele cinci decenii.

Un stoic optimist

Dar Olaf Scholz mizează pe victorie. La fel a făcut şi în 2021, când a câştigat, deşi nu era considerat favorit. Şi în campania electorală de atunci SPD era creditată cu numai 15 la sută din intenţiile de vot şi încredinţarea lui Scholz că va ieşi câştigător stârnea mai degrabă zâmbete. Dar CDU a făcut o greşeală în plus şi laburiştii au trecut primii linia de sosire. În actuala campanie electorală, Scholz a tot făcut referire la asta. Dar de această dată o astfel de minune pare imposibilă.

SPD vrea să acumuleze puncte cu teme laburiste clasice. Promite pensii sigure, despovărarea familiilor şi a celor cu venituri normale şi măsuri de protecţia climei finanţabile. Promite de asemenea resuscitarea economiei ajunse la pământ prin relaxarea frânei datoriilor, care interzice statului contractarea de noi împrumuturi. Scholz insistă că statul are nevoie de "încasări din credite". În politica externă el promite luciditate şi moderaţie, mai ales în privinţa livrărilor de arme către Ucraina.

Olaf Scholz era în februarie 2022 cancelar de numai trei luni când a început invazia rusă în Ucraina. De atunci se pune întrebarea cum poate sprijini Germania militar regimul de la Kiev fără a fi atrasă în război. Scholz a răspuns mereu acestei întrebări cu ezitare. Dar el numeşte asta luciditate. Războiul a avut şi are urmări: criză energetică, inflaţie, prăbuşirea economiei. La acestea se adaugă disputa privind azilul la nivel european şi succesul la urne fără precedent al forţelor de extremă dreaptă. Niciodată un guvern federal nu s-a confruntat concomitent cu atâtea probleme precum cel condus de Olaf Scholz.

Fosta coaliţie s-a certat în public permanent

Fosta coaliţie alcătuită din social-democraţi, ecologişti şi liberali s-a realizat din nevoia asigurării unei majorităţi parlamentare. Dar contradicţiile politice dintre două formaţiuni de stânga şi una liberală în materie de economie nu s-au lăsat aşteptate. Şi din pricina permanentelor disputec, guvernul Scholz a reuşit să devină cel mai impopular din istoria postbelică a Republicii Federale Germania.

Dar Scholz nu a părut niciodată impresionat de faptul că a pierdut încrederea germanilor. El a luat desigur la cunoştinţă rezultatul sondajelor, dar nu le-a comentat niciodată şi nici nu şi-a orientat politica în funcţie de ele, subliniind permanent că totul este posibil.

Şef al organizaţiei laburiste de tineret, jurist, ministru şi cancelar

Pentru Scholz, funcţia de cancelar a fost încununarea carierei sale politice cu o lungime de câteva decenii. Ea a început în organizaţia de tineret a SPD (Jusos), unde, în calitate de vicepreşedinte, era încă adept al unor teze socialiste radicale şi critice la adresa capitalismului. Între aderarea sa la SPD, ca elev, în 1975, şi alegerea sa în Bundestag, în 1998, s-au scurs mulţi ani, în care Scholz a învăţat, în calitate de avocat specializat în dreptul muncii, cu birou de avocatură propriu la Hamburg, cum funcţionează economia şi antreprenoriatul independent. Asta l-a marcat şi l-a făcut să întoarcă spatele politicii clasice de stânga.

Experienţă politică a acumulat ca senator de Interne al oraşului-regiune Hamburg, ca ministru al Muncii în timpul primei mari coaliţii conduse de cancelara Angela Merkel şi ca primar şi prim-ministru al oraşului-regiune Hamburg, funcţie pe care a ocupat-o multă vreme. "Cine aşteaptă de la mine calităţi de lider, le şi primeşte", a declarat el în 2011, când a candidat la Hamburg. În 2018 a devenit ministru de Finanţe şi vicecancelar în cel de-al doilea cabinet de largă coaliţie al Angelei Merkel şi s-a întors la Berlin.

"Scholzomatul"

Pregnanţi au fost pentru el şi anii 2002-2004, când s-a aflat în calitate de secretar general al SPD alături de cancelarul de atunci Gerhard Schröder. Începând din acea perioadă el poartă porecla de "Scholzomat", un cuvânt compus din Scholz şi automat, care spune multe despre el şi despre limbajul său tehnocrat.

Scholz nu a scăpat niciodată de imaginea unui birocrat plicticos, eliberat de bucuria vieţii. Dar el se priveşte ca un politician pragmatic şi eficient, care se fereşte de vorbele mari şi nu spune decât atât cât este neapărat necesar.

SPD nu l-a vrut în funcţia de preşedinte

Abia târziu Scholz a învăţat că în politică sunt importante şi imaginea, şi modul în care îţi "vinzi mesajul". Acest lucru a devenit pentru prima dată vizibil în toamna anului 2019, când candidaţii la preşedinţia SPD au mers în turneu în Germania. 

El a părut atunci mai apropiat de oameni, mai emotiv, mai prietenos, deşi s-a arătat, şi asta-i este caracteristic, convins că are cele mai bune şanse pentru a deveni preşedinte al SPD. Şi a fost foarte surprins că a fost înfrânt de un duet de politicieni de stânga, practic necunoscuţi până atunci.

Metamorfoză din perdant în candidat la funcţia de cancelar

Aici s-a putut iarăşi vedea de ce e în stare Scholz. S-a ridicat de jos şi a lucrat în continuare. S-a concentrat pe munca sa în cabinet, ca ministru de Finanţe, şi a evitat orice critci la cei doi copreşedinţi ai SPD, lipsiţi de experienţă politică.

Loialitatea sa a fost răsplătită. Cei doi copreşedinţi ai SPD l-au numit în august 2020 candidat la funcţia de cancelar, ştiind bine că ei nu dispun de experienţa necesară. În plus, în timpul pandemiei, Scholz a acumult puncte. Fiind ministru de Finanţe, a acţionat rapid, a contractat credite şi a pus la dispoziţie ajutoare financiare.

Cancelarul taciturn

A spune doar atât cât este strict necesar - asta a făcut şi în calitate de cancelar, omiţând că în această funcţie este nevoie de mai multă comunicare. Un şef de guvern care tace şi în toiul celor mai severe crize, care nu găseşte cuvintele potrivite, nu are cum să fie popular în rândul cetăţenilor.

Iar această impopularitate a făcut SPD să se gândească dacă partidul nu ar avea la alegerile din 2025 şanse mai bune avându-l drept candidat de frunte pe Boris Pistorius, ministrul Apărării în funcţie. În sondaje acesta este cel mai îndrăgit politician german. Dar Scholz a reuşit în cele din urmă să se impună.