NZZ: ”O catastrofă pentru identitatea culturală a României”

”Furtul tezaurului dacic în Olanda amintește de metodele brutale prin care sunt aruncate în aer ATM-urile, doar că în acest caz nu este vorba despre bani, ci despre aur sub formă de artă”, scrie ”Neue Zürcher Zeitung” în ediția de astăzi.

Pentru România, furtul celebrului coif de aur de la Coțofenești din Muzeul de Istorie Culturală Drents din Assen este deosebit de dureros și ”se poate transforma într-o catastrofă, dacă prețioasele obiecte vor fi topite”, notează publicația elvețiană.

Coiful, care a fost descoperit în 1928 în satul Coțofenești, este realizat din aur pur și are o vechime estimată la 2500 de ani, fiind unul dintre cele mai cunoscute și mai populare artefacte culturale ale țării. ”Acest acoperământ, folosit probabil de un rege în scopuri ceremoniale, reprezintă o piesă esențială a identității românești”, scrie NZZ.

Ziarul o citează pe Claudia Marcu, jurnalist cultural, potrivit căreia dispariția tezaurului dacic este la fel de gravă pe cât ar fi pentru olandezi furtul ”Rondului de noapte” semnat de Rembrandt.

”Un popor de aur”

Amintind că prețiosul coif de aur a fost împrumutat de la Muzeul Național de Istorie din București împreună cu brățările de la Sarmizegetusa, capitala Imperiului Dacic, care au fost de asemenea furate, NZZ trece în revistă caracteristicile dacilor, un popor care a trăit încă din primul mileniu în Munții Carpați din România actuală.

”Dacii erau renumiți pentru bijuteriile lor din aur, Herodot descriindu-i ca fiind un popor acoperit de aur. În timpul războaielor dacice, împăratul roman Traian a cucerit în cele din urmă regiunea în 106 d.Hr. Dacia a fost o provincie romană timp de 200 de ani, ceea ce explică influența romană în limba și cultura României de astăzi”, constată autorul Philipp Meier.

Nu este de mirare că jaful din Olanda preocupă România la cel mai înalt nivel.

”Președintele Iohannis subliniază însemnătatea simbolică și culturală a tezarului furat iar premierul Ciolacu vorbește despre valoarea inestimabilă a pieselor. Coiful de aur, care părăsise deja țara de origine de mai multe ori cu titlu de împrumut, nu urmărea doar să transmită cultura veche și bogată a României, puțin cunoscută în Europa Occidentală, ci și să ateste ’că nu suntem o țară de hoți, cerșetori și culegători de căpșuni’, după cum a declarat Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul Muzeului Național de Istorie din București, citat în presa olandeză”.

Măsuri de securitate îndoielnice

Teribilul furt ridică un mare semn de întrebare în legătură cu măsurile de siguranță ale muzeului olandez, scrie NZZ, care evidențiază lipsa personalului de securitate 24 din 24 de ore.

Influentul cotidian elvețian amintește responsabililor olandezi că, ”în aceste vremuri, în care până și magazinele de bijuterii angajează agenți de securitate înarmați, sistemele electronice de securitate și supravegherea video nu mai sunt suficiente”.

În sprijinul afirmației sale, NZZ amintește de jaful din 2019 din orașul german Dresda, unde hoții au izbutit să fure din Seiful Verde al Palatului Regal bijuterii conținând 4.300 de diamante cu o valoare asigurată de peste o sută de milioane de euro.

”Ce-i drept, o mare parte a comorii datând din vremurile lui Augustus cel Puternic a fost salvată, dar există temeri că celelalte bijuterii au fost dezmembrate. Responsabil de jaf a fost clanul Remmo, reprezentat de o mare familie de origine arabă din Germania, căruia i se atribuie și furtul unei monede de aur de o sută de kilograme din Muzeul Bode”, relatează publicația.

”Încă nu se poate spune dacă furtul coifului dacic poartă semnătura temutului clan Remmo. Fapt este că asistăm la o cursă contra cronometru. Există un mare pericol ca importantele artefacte de aur, care cu greu pot fi vândute pe piață, să fie topite. Aceasta ar fi o catastrofă pentru identitatea culturală a României”, conchide NZZ.