Motivul pentru care Trump nu vrea să audă de România

Donald Trump va amâna, cel mai probabil, pe termen nedeterminat ultimul act din lungul proces de ridicare a vizelor. De asemenea, va putea folosi momentul, 31 martie fiind data până la care trebuie să ia o decizie, ca el sau asociați de-ai lui să critice din nou România și să afirme că „nu e o democrație funcțională” pentru că l-a blocat pe candidatul Rusiei să ajungă președinte.

Greu de găsit argumente contrare, iar acea blocare in extremis a procesului electoral printr-o decizie luată de Curtea Constituțională va reprezenta multă vreme o povară pe umerii țării.

Mulți dintre noi sunt răvășiți de schimbarea atât de abruptă și brutală survenită în SUA, o mare putere în care-și puseseră încrederea milioane de cetățeni români din toate straturile sociale, dar și majoritatea liderilor politici, militari și oamenii de afaceri din țară.

Cei care au fost surprinși de atacurile lui JD Vance, de cele ale lui Trump JR. și Elon Musk la adresa României trebuie să știe că ar fi avut loc chiar și în situația în care alegerile nu ar fi fost anulate.

Nu blocarea lui Călin Georgescu a fost o problemă pentru administrația Trump, ci rolul jucat de țara noastră în regiune după ce Putin a declanșat invadarea Ucrainei.

Cine a stârnit furia Kremlinului?

România, după 24 februarie 2022, a devenit un inamic pentru Rusia. Iar asta nu s-a întâmplat în urma unei decizii luate de Iohannis sau de guvern, ci în urma unei solidarități naționale fără precedent arătate de milioane de români care au sărit cu mic cu mare în ajutorul ucrainenilor atacați cu cruzime de armata Kremlinului.

Poate unii au uitat, dar inițiativa de sprijin a rezistenței Kievului în fața tancurilor lui Putin a venit de la publicul larg din țara noastră, nu de la autorități, nu de la Iohannis sau de la Nicolae Ciucă, prim-ministru la acea vreme.

Aproape o săptămână, guvernul n-a avut nicio reacție, așteptând să vadă din ce direcție bate vântul, o atitudine lașă ridicată la rang de politică națională de generație după generație de oameni de stat.

Primele acțiuni au început abia după ce sute de organizații neguvernamentale și mii de cetățeni s-au implicat pentru a ajuta refugiații ucraineni.

În opinia mea, a fost momentul în care oficiali ai Kremlinului, care se ocupau de România, au realizat cât de profundă e reacția de respingere a Rusiei la noi în țară, deși începând cu 2014, imediat după anexarea Peninsulei Crimeea, s-au desfășurat și aici ca și în alte state europene operațiuni de propagandă, promovare de informații false, recrutări de oameni politici, jurnaliști și lideri de opinie, lansate de Rusia.

A fost momentul în care la Moscova, în contextul tensiunilor provocate de conflictul militar din Ucraina, s-a luat decizia intensificării la maximum a operațiunilor de război hibrid.

Puteţi citi articolul integral AICI.