„Moldoveni, nu coborâți din trenul Europei!”

A fost un proiect spectaculos. Un tren care a străbătut Europa de la Lisabona și până în fosta URSS, în mult mai fericitul an 2000 – cum ni se pare nouă azi –, având la bord 104 scriitori din 43 de țări europene, inclusiv o numeroasă echipă română și românofonă: Nicolae Prelipceanu, Andrei Bodiu și Adrian Popescu din România, Vasile Gârneț și subsemnatul din Republica Moldova. Au fost, de asemenea, doi scriitori originari din România, Richard Wagner, născut la Timișoara, și András Ferenc Kovács din Târgu Mureș.

Pavel Verner mi-a spus acea frază în holul unui hotel din Moscova – una din cele 18 escale pe care le făcurăm în tot atâtea orașe europene. Vladimir Putin era prim-ministru și era în toi al doilea război cecen. În trenul cu care călătoream prin fostul spațiu sovietic, colegii noștri ucraineni inițiaseră o scrisoare de protest: îi cereau premierului rus să oprească invazia, să scoată trupele din republica cecenă care lupta să-și obțină independență. Meritul acelei luări de atitudine a fost al celor trei confrați ai noștri ucraineni: Andriy Bondar, Mykola Ryabchuk și Iuri Andruhovici, care nu-și imaginau, cum nu ne imaginam nici noi, ceilalți, că după 22 de ani, Putin va aduce războiul în Ucraina...

Acea experiență scriitoricească extraordinară, amestecând Estul cu Vestul, a luat forma unui jurnal de călătorie, pe care l-am scris împreună cu Vasile Gârneț, publicând mai întâi fragmente în revistele „Contrafort” și „Sud-Est cultural” de la Chișinău și, ulterior, într-un volum.

După 25 de ani trecuți de atunci, cred că este o carte ce merită o nouă ediție și o nouă prefață, care să ia în considerare tot ce s-a schimbat între timp. Iar Republica Moldova trebuie să-și continue drumul spre punctul de destinație: Uniunea Europeană.

Alegeri pe timp de război

De circa treizeci de ani fiecare scrutin, prezidențial sau parlamentar, în Republica Moldova este decisiv, fiecare luptă pare definitivă. Întrucât niciodată n-am avut suficient răgaz istoric pentru a făuri pe aceste meleaguri o civilizație stabilă, un stat de drept, instituții puternice, preocupate să protejeze cetățeanul, nu să-l persecute. Am fost mereu șicanați, șantajați, terorizați de Rusia, care nu s-a împăcat cu pierderea fostelor colonii și este gata să recurgă la orice fel de crime ca să le recucerească, dacă nu prin război, atunci prin mijloace așa-zis pașnice, cu propagandă, dezinformare și embargouri economice.

Ucraina luptă cu arma în mână pentru independența și libertatea ei. Pe 28 septembrie, Republica Moldova își va apăra aceleași valori la secțiile de vot.

În martie 2014, în Crimeea autoritățile de ocupație au organizat un așa-zis plebiscit pentru a legitima anexarea peninsulei la Federația Rusă. Îmi aduc aminte un reportaj la unul din posturile de radio occidentale, în care localnicii erau întrebați pentru ce au votat la referendum. Și răspunsul emoționant al unei ucrainence rusofone: „Am votat pentru a ne reuni cu țara lui Tolstoi, Pușkin, Dostoievski, am votat pentru marea cultură rusă, pe care nu am încetat s-o iubim, să ne dorim să ne întoarcem la sânul ei!”

Nu știu ce-ar mai zice azi acea femeie, după 9 ani de „lume rusă” în Crimeea, mai ales de când Putin a declanșat invazia la scară largă împotriva Ucrainei. Poate îi vor fi apărut unele îndoieli și regrete. Ca om care citește, ca iubitoare de literatură, ar fi trebuit să se convingă foarte repede cât de tare s-a înșelat.

Moldovenii care ar vota pe 28 septembrie partide sau blocuri declarat pro-moscovite sau camuflat prorusești, desigur, nu-și vor justifica alegerea prin dragostea lor pentru „cultură rusă”, eu nu au asemenea preocupări. Speranța lor e că va fi gazul ieftin și pâinea aproape gratis, ca în Uniunea Sovietică. Unii dintre ei se vor gândi de asemenea că astfel vor scăpa de război, că Rusia îi va ierta, va fi miloasă cu ei.

Pe de altă parte, alegerea din 28 septembrie este cumva nedreaptă, ingrată, spun alți cetățeni situați mai la centru: „Suntem obligați să trecem cu vederea erorile actualei guvernări de dragul parcursului european. Ni se spune să privim lucrurile prin prismă geopolitică, a confruntării dintre Vest sau Est, dar pe noi ne interesează cum trăim aici, în Moldova.”

Din păcate, aceasta e situația, pe timp de război sacrificăm nuanțele. Guvernarea PAS nu a reușit poate să livreze mai mult, deși ar trebui să fii orb ca să nu-i recunoști realizările – creșterea salariilor și pensiilor, lucrările de infrastructură, dotarea spitalelor, interconectarea la sistemul electric românesc și european etc. Dar cel mai important este că actuala guvernare nu a furat și nu a subminat valorile naționale, dimpotrivă!, nu a trădat orizontul spre care tindem: Uniunea Europeană, ieșirea Moldovei din sfera influență rusească.

În politica internă actuala guvernare s-a izbit de slăbiciuni omenești (inclusiv de-ale sale, previzibile), de rezistența acerbă a sistemului corupt, dar nu a trecut în tabăra inamicului. Oare e puțin, oare nu e suficient ca să o votăm și pe 28 septembrie?

Liderii europeni au vorbit în limba română

În august 2021, când se împlineau 30 de ani de la declararea independenței Republicii Moldova, la Chișinău soseau Klaus Iohannis, președintele României, Andrzej Duda, președintele Poloniei, și Volodimir Zelenski – mai tânăr, cu mai puține riduri și cearcăne sub ochi și... în costum, de se vedea departe, până la Casa Albă! Trei bărbați, trei șefi de state frățești, prietene și aliate, o anturau pe Maia Sandu în Piața Marii Adunări Naționale, de parcă ar fi anturat/protejat Moldova întreagă.

La 27 august 2025, de Ziua Independenței, într-un context mult mai dramatic, la Chișinău au venit alți trei lideri europeni: Emmanuel Macron, Donald Tusk și Friedrich Merz, ca să ne spună că suntem doriți și așteptați în Uniunea Europeană.

Președintele Franței și premierul Poloniei au vorbit în limba română, arătându-ne că Europa este familia noastră, nu împărăția rusească, acolo unde limba română a fost persecutată și cenzurată, iar vorbitorii ei supuși la nenumărate suferințe și privațiuni. Dintre toți ambasadorii străini acreditați la Chișinău, numai pe trimișii Moscovei nu i-am auzit niciodată, în acești 34 de ani de independență, să spună măcar un chinuit „bună ziua”, fiindcă pesemne consideră că se află într-o colonie rusească, nu pe teritoriul unui stat suveran.

Cât va conta vizita celor trei lideri politici ai Europei la Chișinău? Să sperăm că gestul lor îi va scoate din casă în ziua scrutinului pe cetățenii nehotărâți care, în pofida unor nemulțumiri, își vor spune că merită să voteze actuala guvernare, pentru a evita o nouă ocupație rusească. Nu ne putem permite luxul unor experimente, nu ne permitem să riscăm să pierdem majoritatea în viitorul Legislativ.

Azi, 31 august 2025, în Republica Moldova, în România, în Ucraina și pretutindeni în lume, este celebrată Limba Română, cea care ne definește identitatea națională, ne leagă de strămoși și ne garantează un viitor demn. De aceea îmi aduc aminte de avertismentul confratelui nostru Pavel Verner, rostit în îndepărtatul an 2000: „Moldoveni, nu coborâți din trenul Europei!”