Lupta pentru drepturile femeilor musulmane

În filmul "Submission", o tânără femeie musulmană descrie chinurile prin care a trecut în urma unei căsătorii forţate. După uciderea regizorului peliculei, Theo van Gogh, în plină stradă la Amsterdam, scenarista Ayaan Hirsi Ali a fost nevoită să apeleze la supravegherea permanentă de către poliţia olandeză. Ea însăşi a reuşit să se sustragă unei căsătorii forţate în ţara sa natală Somalia. De atunci luptă permanent împotriva acestor căsătorii, dar şi a circumciziei la femei, a crimelor pentru aşa-zisa onoare din spaţiul musulman şi a ignoranţei occidentului.

"Aceste crime nu se desfăşoară în surdină", declară Ayaan Hirsi Ali. "Toate victimele strigă din disperare. Nu putem afirma că lumea nu ar auzi aceste ţipete, dar ne-am decis cu toţii să nu le dăm atenţie. Este mai comod să ignorăm problemele."

Femeile prezente la conferinţa de la Köln au subliniat că nu religia musulmană trebuie învinuită pentru aceste atrocităţi, ci o atitudine politică, care foloseşte religia pentru a tiraniza şi a ucide pe reprezentantele sexului slab. Militanta pentru drepturile femeilor Azar Majedi a subliniat de asemenea că Occidentul este mult prea tolerant faţă de politizarea islamului, din teama de a nu fi acuzat de rasism. Dar acest argument nu reprezintă o scuză în ochii lui Azar Majedi: "Nu putem respecta valori şi ideologii care nu respectă omul, care ignoră drepturile femeilor şi ale copiilor, dar şi însăşi libertatea şi egalitatea. "

Singura şansă în lupta împotriva islamismului radical ar fi o amplă campanie politică, declară Homa Arjomand din Iran, o femeie care s-a refugiat în 1989 în Canada. Ea cere instituirea unei legislaţii dure împotriva căsătoriilor forţate, şi în acelaşi timp un sprijin substanţial al societăţii în favoarea femeilor care sunt nevoite să fugă de soţi, taţi sau fraţi violenţi. De asemenea, occidentul nu poate să sprijine pe de-o parte aceste femei, dar să acorde în acelaşi timp sume fabuloase pentru construirea unor noi moschei.

„Vedem cum atâtea partide de guvernământ din occident cochetează cu grupările religioase islamice", atrage atenţia Homa Arjomand. "Ele aşteaptă însă în acelaşi timp ca violenţa împotriva femeilor să înceteze – ce glumă bună! Este derizoriu să îţi doreşti o societate lipsită de violenţă şi să sprijini concomitent religia care este responsabilă pentru aceste acte de violenţă.”

Potrivit lui Homa Arjomand, soluţia ar fi o separare strictă a statului de de religie, aceasta fiind singura posibilitate de a pune capăt pe termen lung asupririi femeilor şi a fetelor. Acesta este şi idealul Fatmei Blaeser. Zi de zi vizitează şcoli germane, pentru a le ajuta pe fetele de origine turcă. La vârsta de doar 19 ani, tânăra a fugit din Turcia pentru a evita coşmarul unei căsătorii forţate, fiind nevoită să se ascundă de proprii fraţi timp de ani de zile.

"Când nu am mai putut suporta presiunile şi violenţa în familie şi societate, m-am hotărât înr-o bună zi să-mi pun capăt vieţii. După mai multe ore m-am trezit într-un spital şi am auzit cum tatăl meu spunea că ar fi preferat să mă vadă moartă. Şi astăzi mai aud cuvintele sale. Crezusem că sunt fiica lui cea dragă, carne din carnea lui, cum se spune la noi", povesteşte Fatma Blaeser îndurerată.

Până în momentul de faţă nu există în Uniunea Europeană decât prime iniţiative şovăielnice pentru protecţia femeilor. Germania a convenit de pildă la începutul anului asupra unei legi împotriva căsătoriilor forţate. Austria intenţionează să-şi folosească statutul actual de preşedinte al Consiliului European pentru a combate violenţa împotriva femeilor. Însă în final, doar un proces de reformă semnificativ din statele musulmane ar putea rezolva definitiv aceste probleme.