„Liliom” – un spectacol al inocenței violente

„Liliom. Viața și moartea unui vagabond” este titlul complet al piesei dramaturgului maghiar Ferenc Molnár (anii de viață: 1878-1952). A fost influențat de toate „ismele” artistice ale vremii sale – naturalism, realism, neoromantism, expresionism etc., dar și de teoriile lui Freud, în plină expansiune.

Spectacolul „Liliom” de la „Luceafărul” a avut premiera pe 22 septembrie 2024 și se joacă în continuare cu mult succes. Regie/adaptare: Andrei Huțuleac. Spațiu scenic: Andrei Suruceanu. Pictor costume: Stela Verebceanu. Univers sonor: Dumitru Sretinean. Distribuție: Ion Jitari, Maria Anton, Victoria Cîrlan, Gigi Tabarcea, Radu Canțîr, Victor Triboi, Dorina Tătaru, Iana Onica, Lora Dolghii, Oleg Macovei, Ion Liulica, Ion Prisacara, Eugen Nicov, Liuba Roman.

Vagabondul rebel și vulnerabil

Scrisă în 1909, piesa reflectă realitățile, atmosfera vechiului imperiu Austro-Ungar, care-și încheia existența în urma Primului Război Mondial. Și este o istorie, la prima vedere, despre „violența în familie”, cum am spune în limbajul de astăzi. Dar mai degrabă ni se dezvăluie drama unui inadaptat: un visător și un revoltat care nu suportă să fie condus de cineva, fragil interior, un om care își transformă nevoia de iubire și de adăpost psihologic într-o teroare exercitată asupra celor mai apropiați oameni, pentru că nu știe să-și gestioneze corect sentimentele.

Liliom, interpretat de Ion Jitari, este un scamator de bâlci. Misiunea lui e să atragă publicul la carusel (meseria sa chiar așa se numește: „strigător la carusel”), în principal copii și tineri, să-i distreze, să le spună bancuri, să facă spectacol. E de mult timp în vizorul poliției, pentru că are obiceiul să seducă tinere fete, să le deposedeze de bani și le abandoneze. E cinic, plin de sine, își știe valoarea, de aceea nu ezită să o sfideze și ironizeze pe angajatoarea sa, doamna Muskát (Dorina Tătaru).

Julika (Maria Anton), o tânără timidă, „fată în casă la domnul Kolics”, se îndrăgostește de Liliom și este hotărâtă să-și lege destinul de acesta, ceea ce se și întâmplă, după ce scamatorul este concediat de angajatoarea sa ultragiată, într-un acces de gelozie față de ultima „achiziție” feminină a scamatorului.

Menajul celor doi, Liliom și Julika, se transformă rapid într-o dramă. „Vagabondul”, cum îi spun polițiștii, o tratează cu duritate, enervat de obligațiile de familie care-i contrazic spiritul anarhic. Nu aduce nicio lețcaie în casă, pleacă în oraș fără să dea explicații și e furios când i se cere să spune unde a fost, ce-a făcut.

Julika suferă în tăcere, suportă nesfârșitele tachinări ale doamnei Hollunder (Lora Dolghii) – proprietara unui atelier fotografic, la care cei doi închiriază o cameră. Doar rareori i se confesează prietenei sale Marika (Victoria Cîrlan) – o fată cam naivă și fără imaginație. Va avea însă mai mult noroc în amor decât Julika, aflându-și perechea potrivită: portarul Hugo (Radu Canțîr), care va deveni patron, iar Marika o doamnă din lumea bună.

Crima eșuată

Sătul de nevastă-sa, Liliom e pe punctul să se întoarcă la caruselul doamnei Muskát, care-l ispitește, exploatându-i vanitatea, însă vestea pe care i-o dă Julika, că e însărcinată, îi schimbă brusc atitudinea.

Conștient că va avea nevoie de bani, Liliom acceptă, după mai multe ezitări, propunerea amicului său Ficsur (Gigi Tabarcea), un cartofor și un șmecher lipsit de scrupule, să-l jefuiască pe casierul Linzmann (Victor Triboi) care poartă salariile angajaților de la Căile Ferate (o sumă fabuloasă). Scenariul e sigur: îl vor ataca seara, pe drum, într-o zonă mai puțin umblată, iar Liliom va trebui să-i taie beregata, altfel nu-l vor putea „convinge” pe casier să le dea banii.

Cu acești bani, Liliom visează să ajungă în America, țara tuturor posibilităților, să înceapă o viață nouă. Doar că atacul e ratat, casierul a fost pregătit pentru o asemenea posibilitate. Ficsur reușește să fugă, pe când Liliom este înconjurat de polițiști și pentru că nu vrea să intre în pușcărie, își înfige în burtă cuțitul cu care trebuia să-l înjunghie pe casier.

„Viața de apoi” a lui Liliom

Disperarea scamatorului care recurge la sinucidere este forma sa de protest și de refuz al eșecului, al unei vieți ratate, pe care nu vrea s-o pună în cârcă nevestei sale și viitorului lor copil.

Ion Jitari – un actor cu multiple disponibilități interpretative, ne-am obișnuit să-l vedem în postură de comediant – face un adevărat tur de forță: reușește să redea complexitatea personajului: violența, neîmblânzirea, orgoliul său nemăsurat ascund o inocență de fond, o materie integră, incasabilă.

Ajuns, după moarte, în fața Conțopistului de la Cancelaria Cerească – un individ scund, grotesc și cam isteric (interpretat tot de Gigi Tabarcea, actorii în acest spectacol au roluri interșanjabile) –, Liliom se arată la fel de intratabil, nu acceptă o „a doua șansă” propusă sinucigașilor (în sala de așteptare mai sunt doi în aceeași situație, un bărbat și o femeie), șansa de a se întoarce o zi pe pământ, din Purgatoriu, și de a-și îndrepta o greșeală, pe care o regretă. Liliom nu are să-și reproșeze nimic, refuză să se umilească. Va accepta însă oferta Cancelariei Cerești, după ce află că nevasta i-a născut o fiică. Și așa, escortat de îngeri, va reveni în sânul familiei, încercând o apropiere de copilul său, care a împlinit 16 ani.

Maria Anton face un rol convingător în Julika, bine fundat emoțional și psihologic. E devotată soțului ei, deși a trebuit să-i suporte firea nemiloasă. Nu-l vorbește de rău față de alții, ascultă asigurările lor că a făcut... bine Liliom că a murit, pentru că a fost un om rău, iar ea își va putea găsi un bărbat mult mai potrivit (pretendenții nu lipsesc). Durerea pierderii e prea mare ca să-i contrazică, dar refuză o împăcare cu doamna Muskát (cu care nu mai are, iată, nimic de împărțit), își păstrează demnitatea, nu acceptă compromisul, pentru că nu uită că tocmai această femeie s-a opus iubirii lor.

Când vizitatorul necunoscut (duhul lui Liliom) îi va spune că l-a cunoscut pe Liliom, Julika nu va putea să-și reprime amărăciunea acumulată în toți acești ani, cerându-i să nu-i mai vorbească despre bărbatul ei, și-i interzice fiicei sale să comunice cu străinul, dorind să păstreze în ochii acesteia imaginea imaculată a celui care a părăsit-o atât de violent și de crud. Supărat pe ostilitatea propriei fiice, Liliom sau, mai bine zis, duhul acestuia, o va lovi peste mână, dar va fi o lovitură ca o adiere abia sesizabilă, ca o mângâiere...

Vom avea „a doua șansă”?

Un spectacol ce dezvăluie caractere complexe, stratificate. Și o oglindă a lumii în care trăim, cu toate pasiunile, aspirațiile spre bine și frumos, dar și cu resentimente, duplicități, derapaje morale, pentru că firea umană e aceeași: și la început de secol 20, și în epoca noastră, supertehnologizată.

„Liliom” ne mai dă un motiv de reflecție: până să ni se ofere, „după”, a doua șansă, improbabilă, ar fi bine să avem grijă de cei dragi cât mai suntem în viață și să îndreptăm ce putem îndrepta aici, pe pământ.