Istoricul Daniel Citirigă: Anticomuniști sau legionari?

DW: Președintele Nicușor Dan spune că „e legitim să promovezi rezistența anticomunistă din munții Făgăraș”. Ați văzut o serie de dosare în arhive despre acești oameni, dintre care mulți au murit în închisorile comuniste. Ar trebui ei condamnați ca legionari sau glorificați ca eroi? Cum se poate ieși din această dilemă? 

Daniel Citirigă: Cred că, în primul rând, ar trebui spus că mișcarea de rezistență a avut atât foști membri ai mișcării legionare, cât și persoane care nu au fost parte a acestui fenomen.  

Au fost mișcări de rezistență, precum cea din Dobrogea, pe care am văzut-o mai în detaliu în arhiva CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității), unde foarte mulți membri se identificau cu mișcarea legionară, și avem și mișcări de rezistență, precum cea a fraților Arnăuțoiu, despre care putem spune clar că nu aveau legătură cu mișcarea legionară. Pe de altă parte, nu putem să glorificăm viața unui lider anticomunist, doar privind-o din momentul în care a fost de partea binelui: dacă ne uităm la viața acestor luptători anticomuniști numai din 1945 încoace, aflăm doar jumătate de adevăr. Totuși, dacă unii dintre ei au făcut parte din mișcarea legionară înainte de instaurarea regimului comunist în România, cred că acest detaliu este la fel de important. Mișcarea legionară este o mișcare de sorginte fascistă, criminală, care a eliminat fizic oameni, care a practicat violența, antisemitismul. Nu văd cum să amestecăm lucrurile încât toți să fie la fel. Personal, nu cred că poți să ai eroi care au făcut parte din mișcări criminale.

Președintele Nicușor Dan a contestat săptămâna trecută la Curtea Constituțională legea care înăsprește pedepsele pentru fascism, extremism, rasism, invocând neclaritățile definițiilor, dar și libertatea de exprimare. E de fapt o lege mai veche care adaugă pedepse penale pentru legionarism. Explicând de ce a făcut acest demers, șeful statului a spus că „în orașul Făgăraș există o mică asociație care se ocupă de promovarea Rezistenței din Munții Făgăraș, face expoziții, fel de fel de evenimente de felul ăsta. Între membrii Rezistenței din Munții Făgăraș sunt câteva persoane care în trecutul lor au fost parte din mișcarea legionară. Întrebarea este: această asociație are sau nu are caracter legionar? - pentru că legea nu ne spune. Și, dacă are caracter legionar, oamenii ăștia trebuie să facă pușcărie sau nu? - pentru că legea ne spune că, dacă fondezi o asociație cu caracter legionar, trebuie să faci pușcărie. Eu cred că nu, eu cred că este legitim să promovezi Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș. Și sunt multe astfel de neclarități care lasă loc arbitrariului”. Ce credeți?

În primul rând, această lege nu a fost aproape niciodată aplicată. Deși o aveam, în România au fost persoane și grupuri care au încălcat-o frecvent. În al doilea rând, sigur, președintele are dreptul să ceară clarificări. Aici nu cred că trebuie să ne mire foarte tare, pentru că întotdeauna o lege de tipul acesta conține definiții, termeni care pot fi pentru unii ambigui. Problema este, din punctul meu de vedere, că pentru clarificare era bine ca această lege să se clarifice în Parlament. A ataca o lege la Curtea Constituțională este deja o declarație în care te poziționezi de partea celor care susțin că legea aceea nu este bună.

Președintele admite că e nevoie de „o lege care să condamne manifestări xenofobe, antisemite, rasiste, de orice fel”, dar spune că „o astfel de lege trebuie să fie foarte clară, ca să nu lase loc la interpretări și eventual la abuzuri”. 

Din exprimarea președintelui se înțelege că nu consideră că e bine să avem o lege penală pentru cineva care își face o organizație cu caracter legionar. Aici, într-adevăr, ar fi o noutate, să aflăm că președintele nu-i de acord ca mișcările cu caracter legionar să fie astfel condamnate. Dacă este vorba doar despre clarificări, sper ca ele să vină cât mai repede.  Totuși, dacă președintele are astfel de neclarități, nu cred că le poate rezolva nicio lege. Sunt termeni, concepte, definiții, simboluri pe care contextul le face penale sau nu, după părerea mea. Sunt lucruri pe care le stabilește procurorul și judecătorul. Dar dacă noi acum avem dileme ce înseamnă fascist, ce înseamnă legionar, ce înseamnă nazist sau ce înseamnă mișcare criminală, cred că aici este lipsă de educație, nu este ambiguitate legislativă. 

Președintele a invocat inclusiv libertatea de exprimare, la fel cum au făcut-o, de altfel, atunci când au contestat legea, și reprezentanții partidelor radicale. În plus, Nicușor Dan a precizat în sesizare că, potrivit legii actuale, ar putea fi pedepsit și poetul național, iar cărțile lui ar putea fi cenzurate. Citează în sprijinul lui câteva versuri din Scrisoarea a III-a, care ar putea fi considerate xenofobe  (Și apoi în sfatul țării se adun să se admire / Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire; / Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, / Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi? Să ajung-a fi stăpînă și pe țară și pe noi!”). Președintele face cumva o confuzie între prezent și trecut, între istorie și propagandă?

În primul rând, aș vrea să acceptăm că Eminescu are texte xenofobe, evident și antisemite, dar trebuie pus în contextul unei epoci și stabilit exact despre ce vorbim. În al doilea rând, legea spune foarte clar că aceste texte, aceste prevederi legale, nu se referă la creații artistice sau texte științifice. Nu înțeleg de ce nu ai putea să citezi din Eminescu într-un astfel de text. Dacă cumva ai descoperit textele xenofobe ale lui Eminescu și le folosești în scopuri politice pentru a-ți legitima discursul, da, cred că ai o problemă. Nu văd de ce un poet sau un scriitor care a avut tentația sau seducția legionarismului trebuie să fie citat ca și cum este o voce imuabilă și îl putem folosi în orice context, ca și când ar fi Biblia gândirii noastre. Cred că trebuie să facem și aici o diferență. Au fost scriitori, filozofi, istorici care au susținut mișcări radicale sau criminale. Nu este cazul de Eminescu, care a murit în 1889, deci nu avea cum să prindă mișcarea legionară. El a fost folosit, însă, de extremiști și de naționaliști. Totul trebuie să fie pus în context, fiindcă fără context, toți am fi niște monștri. Atunci când un candidat la președinție citează din Radu Gyr, din Eminescu, un astfel de text, să spunem, apoi spune că Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu sunt pentru el niște eroi, cred că este conștient că promovează ura. Sunt mirat că tocmai această lege este considerată, totuși, ambiguă, și un pericol pentru libertatea de exprimare, dar ea nu a speriat pe nimeni atâția ani, de altfel, cum am spus, nici nu a fost aplicată în acești ani. 

Există o legătură directă între legionarii aceia care au luptat în munți împotriva comunismului și legionarii de azi, oamenii care au stat în jurul lui Călin Georgescu, cel care a câștigat primul tur al prezidențialelor din 24 noiembrie 2024? Ați găsit astfel de legături?

Există, pot fi văzute citind în paralel documentele din arhivele de la CNSAS și știrile din zilele noastre. Se pot descoperi aceste legături și urmărind site-urile acestor asociații dedicate luptătorilor din rezistență, foști legionari. Spre exemplu, în Dobrogea, unul dintre cei mai cunoscuți lideri ai mișcării de rezistență a fost Gogu Puiu: prima dată a făcut parte din armată în timpul lui Antonescu, apoi în timpul rebeliunii legionare a fost de partea mișcării legionare, după care a fugit din țară și a revenit după război. A devenit unul dintre liderii mișcării de rezistență din Dobrogea. A murit într-o confruntare cu Securitatea. Fiica lui s-a născut în închisoare: Zoe Rădulescu. A pus pe picioare Asociația Gogu Puiu, iar această asociație a promovat constant cultul legionarilor. Organizează și tabere de rezistență în munți pentru copii, unele sunt tabere paramilitare și poartă numele unor foști lideri legionari. Ginerele doamnei Zoia Rădulescu este Eugen Sechila, unul dintre apropiații lui Călin Georgescu. Jurnaliștii de la Info Sud-Est au făcut un documentar în care au arătat o legătură directă între organizarea AUR în Dobrogea și doamna Zoia Rădulescu. Deci, din punctul meu de vedere, în acest caz există o continuitate și o legătură foarte clară. Dar ce vreau să subliniez este că uneori aceste nume de legionari cred că nu ar fi devenit astăzi subiect de interes public, dacă nu erau instrumentate politic. Adică există lideri care au fost în mișcarea anticomunistă și nu au devenit atât de cunoscuți. Așa cum spune Benedetto Croce, orice istorie este istorie contemporană, prezentul este și în acest caz cel care face ca acele tabere pentru copii să poarte acele nume de membri ai mișcării legionare. Cumva actualitatea ne-a adus în această discuție despre lideri pe care unii vor să ne convingă să îi vedem doar anticomuniști, pentru că cineva le manipulează imaginea, în sensul în care trebuie să avem niște eroi, dar în spatele acestor eroi totuși este un tip de discurs și o ideologie fascistă.  

Și cum facem diferența între acești luptători din rezistență, care au fost și buni și răi, și legionari și anticomuniști? Cum ar trebui să ne raportăm la ei? Cum ar trebui legea să se raporteze la ei? Cei din Făgăraș omagiază rezistența anticomunistă sau continuitatea legionarismului?

Unii au fost doar anticomuniști și au militat pentru o monarhie constituțională democratică. Alții au fost anticomuniști legionari și au militat pentru „o Românie ca soarele de pe cer” și care se voia o dictatură a Căpitanului, care lupta împotriva partidelor, împotriva unui sistem democratic. Diferența se vede prin comparație: ceea ce nu s-a întâmplat în cazul unor legionari s-a întâmplat în cazul unor intelectuali atrași de extrema stângă cândva. Supraviețuitorii legionari, după 1990, când lumea a devenit liberă, nu au spus niciodată că trebuie să avem o Românie democratică și că acea mișcare legionară la care au aderat în tinerețe era, totuși, ceva greșit. În cazul legionarismului, nici măcar cei care au trăit în libertate, în Occident, în timp ce România era comunistă, nu s-au delimitat de legionarism. Dimpotrivă, mesajele sunt că mișcarea legionară a vrut o înviere a spiritului românesc, că a fost o mișcare pură și anticomunistă. În realitate, nu cred că putem mistifica biografii, în sensul să începem biografia doar de când începe anticomunismul, din perioada în care au luptat în munți ca grupuri anticomuniste de rezistență, ci trebuie să vedem biografia lor întreagă, inclusiv apartenența la o mișcare criminală. În același timp, pentru o imagine cât mai clară, istoricii au rolul de a studia și individual fiecare caz, tocmai pentru a sesiza diferențele și nuanțele.

Cum vedeți Grupul Ogoranu din Făgăraș? Ion Gavrilă Ogoranu a supraviețuit regimului comunist, dar datorită rezistenței din munți, a fost considerat mai degrabă un erou.   

Ion Gavrila Ogoranu e și numele unei fundații foarte mari care organizează în fiecare an întrunirile de la Tâncăbești prin care sunt glorificați Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii și Decemvirii, deci cei care l-au ucis pe I.G. Duca și, respectiv, pe Mihai Stelescu, colegul lor, pe care l-au ciopârțit, efectiv. Apoi, Asociația Gogu Puiu, de asemenea, este o asociație în spatele căreia se organizează tabere paramilitare. Aș risca să spun că grupul Arnăuțoiu, care merită să fie glorificat, nici nu cred că este la așa un nivel de popularizare cum se regăsesc cele două fundații. Componenta legionară în glorificarea foștilor luptători este evidentă. Despre Ogoranu se spune că el a fost liderul partizanilor din Munții Făgăraș de pe versantul nordic, e chiar referința la care cred că face referire președintele Nicușor Dan.

Cum îl definiți pe Ion Gavrila Ogoranu?

Un legionar, membru al unei mișcări criminale în tinerețe, care după aceea a fost partizan în mișcarea de rezistență împotriva comunismului în Munții Făgăraș. Iar după 1989 s-a identificat constant cu Mișcarea Legionară.

Deci, asociațiile acestea care poartă numele unor legionari, deveniți ulterior luptători ai rezistenței anticomuniste, ar trebui scoase în afara legii? Ar trebui scoase din viața publică?

Da, atâta timp cât glorifică un trecut fascist, cu consider că trebuie scoase din viața publică. În același timp, ar trebui să vorbim la școală despre aceste personaje. Nu cred că cineva și-a propus să-i prezinte doar în termeni negativi. Legea aceasta este bine să-i conțină pe legionari pentru că, înainte de comunism, România a avut o mișcare criminală numită Mișcarea legionară. Între 1940 și 1941 am avut un stat național legionar care a fost o formă de totalitarism de extremă dreaptă. Prima mișcare criminală din România a secolului XX a fost, totuși, mișcarea legionară. Deci cu ea trebuie să începem. Cum la fel trebuie să avem legi de interzicere a cultului personalităților comuniste, dacă vrem să avem astfel de legi. Dacă nu vrem să avem, societatea ar putea să aleagă să avem statui cu Marx, cu Stalin și Corneliu Zelea Codreanu, cu Nicolae Ceaușescu. Cred, totuși, că după experiența secolului XX nimeni nu ar vrea să locuiască pe strada celui care a ordonat sau a determinat omorârea bunicilor lui, de exemplu. Dar dacă noi discutăm despre o lege care trebuie îmbunătățită, nu cred că e nevoie de foarte multe nuanțe pentru a înțelege ce înseamnă criminal sau necriminal. Nuanțele trebuie lăsate în seama istoricilor, în seama cercetătorilor. Eu nu cred că la președinție trebuie să se ocupe lumea cu aceste nuanțe, pentru că nu are nici capacitatea, și nici atribuțiile necesare.

Unul dintre liderii Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu”,  Florin M. Dobrescu, a distribuit anunțul oficial al Administrației Prezidențiale referitor la motivele pentru care președintele Nicușor Dan a atacat la Curtea Constituțională legea privind antisemitismul, precizând între altele că liderul de la Cotroceni „e un om al reconcilierii” de care e nevoie, fiindcă „suntem atât de dezbinați și îndușmăniți, încât mai e puțin și ne ia dracu.” Cum vedeți această declarație, care pare să sugereze o apropiere între președinte și cei care continuă cultul lui Ogoranu?

Dacă este o apropiere de fond în viziuni, este regretabil, mai ales că domnul Nicușor Dan a devenit candidat într-un context în care s-au anulat alegerile, după ce un candidat cu simpatii fasciste și legionare a fost interzis să candideze în al doilea tur. Un astfel de mesaj nu face altceva decât să încurajeze manifestări precum cea de la Tâncăbești, să dea un impuls grupurilor violente și să slăbească democrația.