Rusia pune cărțile pe masă? Când vrea Putin să anunțe pacea
28 ianuarie 2025
Nici Rusia și nici Ucraina nu-și mai permit, pe termen mediu, acest război, argumentează istoricul Cosmin Popa, în dialogul cu spotmedia.ro: orizontul de așteptare al rușilor este ca în jurul datei de 9 mai să anunțe această victorie în „operațiunea militară specială”.
Principalele idei:
- Nici Rusia și nici Ucraina nu-și mai permit pe termen mediu acest război. Există pericolul, aș spune, iminent, al prăbușirii Ucrainei din interior, din cauze care țin de oboseala și de supralicitarea societății și de credibilitate a factorului politic ucrainean.
- Orizontul de așteptare al rușilor este ca în jurul datei de 9 mai să anunțe această victorie în "operațiunea militară specială" din Ucraina. Sigur că o victorie, cu ghilimelele de rigoare, să anunțe cu exactitate îndeplinirea obiectivelor fixate inițial de către Putin.
- Într-o oarecare măsură Putin a învins la acest război, din moment ce există un consens cu privire la necesitatea ca Ucraina să cedeze aceste teritorii, chiar fără a accepta în mod oficial acest lucru. Cu toate astea, Rusia este foarte departe de obiectivele strategice pe care le vizează.
- În absența unui aranjament internațional care să cuprindă toate puterile interesate, toate organizațiile politice interesate, toate marile state interesate, acest aranjament de pace nu va fi decât un armistițiu, decât un preludiu la viitorul război. Oricum, în momentul de față, lumea este intrată în această psihologie a războiului, pe care cu greu se poate crede că încheierea păcii în Ucraina o va înlătura sau o va scoate de pe agenda politică a lumii.
- Cel mai prost scenariu este acela în care țările europene vor considera că se pot salva individual de această situație, pentru că ele nu se pot salva individual.
- În momentul de față, suntem într-o perioadă de consolidare a pozițiilor, de negociere, în care toată lumea va face ce știe să facă mai bine: Rusia - să destabilizeze, să avanseze pe front, să preseze Ucraina și să faciliteze prăbușirea acestei țări din interior. În paralel, vor continua și continuă demersurile de dezorganizare politică a Europei, pentru că ceea ce se întâmplă, de exemplu, în România nu este atât intenția de cucerire a puterii, cât intenția clară de dezorganizare a țării.
- Miza personajului (Călin Georgescu - n.red.) este dezorganizarea României, pentru că el știe foarte clar că este foarte puțin probabil să participe la viitoarele alegeri. Dar asta nu înseamnă că nu poate dezorganiza România în continuare. Și are succes pe fondul acestei paralizii politice și intelectuale a politicienilor români, care nu-și propun decât să continue așa cum am funcționat până acum.
Istoricul Cosmin Popa este specializat în istoria URSS și a Rusiei, precum și în istoria Europei Centrale și de Sud-Est.
Cosmin Popa, înainte de a-și începe Donald Trump al doilea mandat, erau tot felul de temeri, în principal privind războiul din Ucraina sau asta am citit noi în principal de aici, din unghiul în care privim noi lucrurile. Acum, la o săptămână deja de când Trump a revenit la Casa Albă, aceste temeri par justificate sau nu?
Cred că principala senzație pe care o încercăm cu toții de la instalarea președintelui Trump este aceea de nesiguranță, de dezorganizare a lumii, pentru că știm cu toții că Trump a câștigat puterea folosind un discurs revizionist, a criticat acerb toate lucrurile, fără să propună foarte multe planuri concrete.
Ceea ce este evident este că își dorește să aducă pacea rapid în Europa, pentru a se concentra pe ceea ce el a definit destul de neclar ca fiind prioritățile viitoarei administrații americane. Din acest punct de vedere, lucrurile nu s-au lămurit foarte mult.
Este foarte limpede că în momentul de față în discuție se află diverse variante ale planului de pace.
Unele dintre ele sunt tacit acceptate, altele sunt dezavuate, așa cum s-a întâmplat cu cel pe care l-a publicat de curând Strana, portalul ucrainean, care conține o serie de prevederi credibile, chiar dacă ele au fost dezavuate de către cancelaria prezidențială ucraineană. Deci, din acest punct de vedere, lucrurile cu siguranță se află în mișcare.
Am ascultat cu atenție discursul lui Trump de la Davos, un discurs din care cei mai mulți dintre noi am rămas cu principala știre, și anume cu această intenție a lui Trump de a scădea rapid prețurile mondiale la energie.
A mai spus și alte lucruri, cum că vrea să inițieze procesul de denuclearizare la care să participe Rusia și China, însă nimeni n-a luat în serios această declarație, poate și pentru că e limpede că un astfel de proces are nevoie de o pregătire mult mai solidă decât cea pe care a oferit-o această platformă de la Davos.
Însă în momentul de față lucrurile sunt în proces de organizare. Ce este limpede este că, pe fond, dacă vorbim despre conflictul din Ucraina, nici Rusia și nici Ucraina nu-și mai permit pe termen mediu acest război. Există pericolul, aș spune, iminent, al prăbușirii Ucrainei din interior, din cauze care țin de oboseala și de supralicitarea societății și de credibilitate a factorului politic ucrainean, pentru că în momentul de față președintele Zelenski este departe de a mai fi la fel de popular în Ucraina și la fel de credibil.
Mai mult decât atât, faptul că Ucraina, sigur nu din cauze care îi sunt total imputabile, nu a reușit să ofere propriei societăți o perspectivă politică clară a acestui război, insistând asupra chestiunilor de principiu corecte, și anume asupra restaurării suveranității teritoriale asupra tuturor teritoriilor, lucru pe care este greu că de crezut că îl poate face, a accelerat această stare de oboseală a societății.
Ce e nenegociabil aici? Pentru că am văzut, de pildă, și în discursul lui Patrușev, se pune practic pe masă statutul internațional al Ucrainei, adică Rusia nu vrea doar teritoriile pe care deja le-a ocupat practic, ci ca Ucraina să nu poată fi acceptată în structurile euroatlantice. Poate Ucraina să cedeze asta?
Cea mai sigură și cea mai simplă cale de a încheia rapid pacea în Ucraina este să pierzi războiul, după cum toată lumea știe acest lucru.
Cred că trebuie să ne uităm foarte atent la planurile pe care și le-au făcut toate aceste puteri implicate în Ucraina. Dacă vorbim din perspectiva rusească, orizontul de așteptare al rușilor este ca în jurul datei de 9 mai să anunțe această victorie în "operațiunea militară specială" din Ucraina. Sigur că o victorie, cu ghilimelele de rigoare, să anunțe cu exactitate îndeplinirea obiectivelor fixate inițial de de către Putin.
Și de aici încep problemele, și anume că Rusia își dorește ca această formulă de negociere a păcii să fie una ruso-americană, care să-i ofere revenirea în postura de superputere și să-i permită să genereze o discuție nu doar pe despre statutul internațional al Ucrainei și apartenența teritoriilor pe care deja le ocupă. Pentru că trebuie să admitem cu toții în acest moment, pentru că nimeni nu mai vorbește despre necesitatea părăsirii acestor teritorii pe care Rusia le controlează acum. Trebuie să admitem că într-o oarecare măsură Putin a învins la acest război, din moment ce există un consens cu privire la necesitatea ca Ucraina să cedeze aceste teritorii, chiar fără a accepta în mod oficial acest lucru. Cu toate astea, Rusia este foarte departe de obiectivele strategice pe care le vizează.
Sigur că este cel mai probabil ca problema intrării Ucrainei în NATO să nu se pună sau să se pună prin amânarea ei, prin ceea ce iarăși înseamnă o concesie făcută lui Putin.
Rămâne de văzut care sunt perspectivele europene ale Ucrainei. Și aici cred că trebuie iarăși să subliniem faptul că, în pofida dorințelor lui Putin și în pofida neplăcerii pe care o exprimă constant Trump cu privire la statele din Uniunea Europeană, o formulă de pace intermediată de Statele Unite în principal, dar care să transfere responsabilitatea acestei păci asupra Europei nu se poate face în absența Uniunii Europene la masa negocierii. Ceea ce cred că în mod natural ne duce cu gândul și la necesitatea prezenței altor actori acolo, cum ar fi China și țările din sudul global.
În absența unui aranjament internațional care să cuprindă toate puterile interesate, toate organizațiile politice interesate, toate marile state interesate, acest aranjament de pace nu va fi decât un armistițiu, decât un preludiu la viitorul război.
Oricum, în momentul de față lumea este intrată în această psihologie a războiului, pe care cu greu se poate crede că încheierea păcii în Ucraina o va înlătura sau o va scoate de pe agenda politică a lumii.
Deci, din acest punct de vedere, nu suntem foarte aproape de pace, atâta vreme cât nu s-a convenit asupra unei soluții politice globale, a unui cadru global de organizare acestei păci.
Pentru că, în funcție de cadrul politic general al păcii, se compune și agenda concretă a acestor negocieri de pace.
Din acest punct de vedere, lucrurile sunt încă în stadiul planificării, orizontul de 100 de zile este realizabil, dar asta cere din partea Statelor Unite o viziune foarte clară și foarte concretă asupra măsurilor pe care Statele Unite ale Americii trebuie să le anunțe și trebuie să le ia. Iar în momentul de față această viziune încă nu s-a cristalizat la Washington.
Și vedem că metoda lui Donald Trump este cea previzibilă. Am văzut ce s-a întâmplat duminică în cazul Columbia, dacă nu primește răspunsul pe care îl vrea, anunță imediat sancțiuni, adică o formă de șantaj practic, de presiune.
Modelul politic al președintelui Trump intern seamănă mai degrabă cu cel al președintelui Salvadorului, Nayib Bukele, dar este combinat cu aceste capacități de superputere pe care are Statele Unite. Și este acest mixt între amenințarea permanentă a tarifelor și a taxelor suplimentare, a interdicțiilor și cu acest obiectiv, dacă vrei destul de radical, de combatere hotărâtă a criminalității în interior, o criminalitate pe care o situează mai mult în zona migrației și a traficului de droguri decât în zona speculațiilor financiare ilegale.
Cum se împacă toate acestea cu politica lui Elon Musk, care acum face parte din guvern, de a încuraja extrema dreaptă în Europa?
Eu nu văd o contradicție între ceea ce anunță Trump și ceea ce face Elon Musk în relația cu extrema dreaptă din Germania, pentru că acești oameni refuză discuția în termenii moștenirii naziste a Germaniei și o pun în termenii valorilor naționale, ceea ce sigur că este o manieră de a escamota o discuție incomodă.
Din acest punct de vedere, lucrurile sunt total previzibile. Elon Musk a dat aceste semne de mai mult timp, s-a situat hotărât de partea populiștilor, de partea tradiționaliștilor și face acest lucru și pentru că el are o relație tensionată cu cel care conduce astăzi Germania.
Citiți interviul integral pe Spotmedia.ro.