Intelectualii și politica. În Republica Moldova

Dar nu întotdeauna și nu în cazul tuturor partidelor. În Republica Moldova scriitorii au contat mai mult la începutul anilor ‘90. Mișcarea de Eliberare Națională, apărută în siajul perestroikăi lui Gorbaciov, a fost, ca peste tot în Est, alcătuită și inspirată de intelectualitatea de creație, cea care a păstrat conștiința națională sub regimul sovietic de ocupație.

Mai târziu, în condițiile recrudescenței forțelor conservatoare, neocomuniste, intelectualii au fost criticați că au făcut un pas înapoi, n-au mai ținut prim-planul. Un reproș care poate fi oricând formulat, de oricine, cu sau fără îndreptățire.

De intelectuali e nevoie mai ales în momente de criză maximă, când credibilitatea politicienilor e la pământ, iar poporul caută repere sigure și își amintește subit că are niște artiști, niște oameni de cultură, a căror armă este cuvântul, metafora și prestigiul nepătat.

Dileme și... sirene ale politicului

Cea mai mare dilemă o au intelectualii înșiși. A-ți abandona meseria, a păși pe gheața subțire și înșelătoare a activității politice, în speranța că vei fi auzit, că vei realiza ceva pe acest „tărâm”, este frustrant și demolator pentru cineva care crede în valori absolute, nu în statute de partid.

Libertatea de gândire și expresie a unui artist nu încape în cadrul strâmt al fidelității față de „lider” sau de „echipă”, chiar și atunci când liderul este demn de acest nume, iar echipa meritorie. Complexitatea vieții și a „eului”, care îl preocupă pe un creator, depășește orice angajament, desfide orice doctrină politică.

În același timp, sirenele politicului pot suna îmbietor, flatează orgoliul unui intelectual, îi pot însufleți elanul, pornind tocmai de la raportarea sa esențială la adevăr, făcându-l să își judece fără menajamente comunitatea căreia îi aparține.

Spunea Cioran: „Uitați-vă la campania electorală din Franța. Dacă n-ar fi și o componentă utopică, ar semăna cu o ceartă între băcani”. Dar în Basarabia?

Constantin Cheianu, de la literatură la politică

N-am nicio îndoială că decizia lui Constantin Cheianu, care a anunțat că a consimțit să candideze pe lista Partidului Acțiune și Solidaritate la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025, este dictată eminamente de considerente etice și civice. Apreciat scriitor – cel mai recent volum al său, bunăoară, publicat la Cartier, reprezintă o introspecție autobiografică de o sinceritate răvășitoare – și un publicist care a scris și a făcut ani de zile jurnalism televizat, luptând cu regimul oligarhic al lui Plahotniuc și Dodon. Orice partid onorabil și l-ar dori pe lista sa electorală.

De asemenea, nu am niciun dubiu că a reflectat îndelung la oferta pe care PAS și președinta Maia Sandu i-au făcut-o. Știu că nu i-a fost ușor să se despartă de masa de scris, să-și pună între paranteze libertatea creatorului.

Într-o postare video pe rețelele de socializare, Constantin Cheianu și-a motivat decizia, invocând uriașul pericol în care se află Republica Moldova: „Rusia știe foarte bine că nu e neapărat să intri cu tancurile într-o țară ca să o subjugi, este destul să ai agenți și partidele tale în acea țară, și o îngenunchezi fără nicio împușcătură. La 28 septembrie, Putin vrea să dea lovitura finală în războiul hibrid pe care îl poartă în Republica Moldova, este ultima lui șansă de a ne menține în orbita Kremlinului.”

Cheianu vorbește despre patru realizări uriașe, strategice, ale guvernării PAS: 1. A început o adevărată reformă a justiției, în ciuda unor greșeli și poticneli pe parcurs; 2. A pus bazele independenței energetice a țării, care va anihila șantajul rusesc; 3. A obținut un sprijin internațional fără precedent pentru Moldova; 4. A demarat procesul de aderare la Uniunea Europeană.

„Când un partid reușește în patru ani ceea ce n-au reușit altele în treizeci, mai putem să ne întrebăm pentru cine să votăm la 28 septembrie?”, se întreabă retoric scriitorul.

Relativismul vieții politice

...chiar despre asta discutăm. Și e normal într-o democrație. Principiile, valorile absolute țin de destinul național, pe când mijloacele de transpunere diferă, sunt facultative, aplicabile unui context, unor oportunități.

Lui Constantin Cheianu i se poate replica: realizările PAS se datorează războiului din Ucraina. Pe acest fundal dramatic s-a produs reconsiderarea Republicii Moldova pe harta Europei. Numai că nu doar ne-a ajutat conjunctura (...din nefericire, pentru Ucraina, țara agresată militar de Rusia). Republica Moldova a câștigat și de pe urma faptului că în această perioadă a avut și are un lider de anvergura Maiei Sandu. Ea a fondat un partid cu care a obținut o puternică majoritate parlamentară, tocmai grație calităților și credibilității sale de lider, nu altfel.

După patru ani, tot Maia Sandu trebuie să-și pună obrazul, să „tragă” pentru victorie, întrucât erorile, inconsecvențele PAS și inevitabila erodare la guvernare fac dificilă obținerea unui scor electoral la fel de confortabil.

PAS a fost criticat pentru opacitate, pentru aroganță, pentru faptul că, dintr-un fel de teamă combinată cu o supraevaluare de sine, a refuzat să coopteze personalități din societatea civilă sau să coopereze mai eficient cu partidele proeuropene extraparlamentare. Iată că acum, în perspectiva alegerilor parlamentare din 28 septembrie, partidul de guvernământ a înțeles că trebuie să se deschidă mai mult, că are nevoie de infuzii de credibilitate și de „transferuri spectaculoase”, cum se spune în sport. Numai de n-ar fi o revelație tardivă.

Riscurile unei angajări politice

Acceptând să intre pe lista electorală PAS, Constantin Cheianu pierde ceva din „nimbul” intelectualului. I se va imputa partizanatul, i se vor pune în cârcă erori de care nu este responsabil. Știe că își asumă riscuri, pentru că intrând în politică se aruncă în groapa de lei (...deși în Basarabia mișună „lighioane” de o speță mult mai joasă!).

Constantin Cheianu nu va sta alături doar de personaje ireproșabile, cum este Marcel Spatari (Spătaru!), fost Ministru al Muncii și Protecției Sociale în guvernul Gavrilița, inițiatorul sistemului de compensații pe timp de iarnă pentru cetățeni, invitat și el pe lista electorală PAS. O va avea în preajmă și pe Maria Acbaș, o antreprenoare de la Comrat, cu un trecut politic mai controversat, scrie presa, cooptată de PAS pesemne pentru a sparge unanimitatea putinistă din Autonomia Găgăuză. Aceasta e logica politică.

Tot în virtutea aceleiași logici politice a fost invitat și violonistul Nicolae Botgros. PAS speră ca popularitatea sa de artist pe ambele maluri ale Prutului să aducă mai multe voturi. Pare ușor cinic, ușor pompieristic, dar o cere cauza. În politică lucrezi nu doar cu idei, ci și cu afecte, cu emoții, cu pasiuni. Partidele pro-ruse doar pe acestea mizează, alimentând frica, aversiunea față de Europa, umflând demagogia pacifistă.

Mă aștept ca PAS să nu și-l fi dorit pe Constantin Cheianu doar pentru a-i folosi imaginea de scriitor și jurnalist de valoare, ci și pentru sfaturile (poate uneori inconfortabile), pentru capacitatea sa analitică – ar fi o dovadă de respect. Sunt multe întrebări, nemulțumiri la care alegătorii vor dori să afle răspunsuri și rezolvări, e nevoie de oameni care să știe să le formuleze, să explice, să convingă.

Constantin Cheianu are un angajament autentic pentru cauza democrației și integrării europene. Cine îi pune la îndoială sinceritatea, să-i citească cărțile, să-i examineze traseul artistic și intelectual. Să facem fiecare ce poate mai bine, indiferent de calea pe care o vom alege: politică, civică sau morală pur și simplu. Să servim adevărul. Pentru a putea trăi și pentru a ne scrie cărțile în libertate.