Germania: De ce înflorește munca la negru?

Economia germană este în regres de ani buni, iar pentru 2025 se preconizează o creștere infimă. Cu toate acestea, munca la negru și activitățile economice din zona gri înregistrează un adevărat boom. Ce se ascunde, însă, în spatele acestui fenomen, dacă ponderea economiei subterane în produsul intern brut al Germaniei crește cu peste unsprezece procente într-un singur an?

În 2024, economia subterană a atins o valoare estimată de 482 de miliarde de euro, mai mult decât bugetul federal. Este cel mai ridicat nivel din ultimii aproape zece ani. Pentru 2025, prognoza economistului Friedrich Schneider de la Universitatea din Linz indică o creștere până la 511 miliarde de euro, cu 6,1%.

Schneider studiază acest fenomen de peste 40 de ani și preferă termenul de ”economie subterană” în loc de ”muncă la negru”, pentru că, explică într-un interviu acordat DW, ”sunt activități economice legale în sine, cum ar fi reparații auto sau serviciile de curățenie, desfășurate pe lângă stat, fără plata impozitelor și a contribuțiilor sociale”. Reglementările legale, precum salariul minim sau timpul maxim de lucru, nu sunt respectate în aceste cazuri.

Ponderea economiei subterane în Germania, raportat la PIB, este între 11 și 12%, o valoare medie în rândul țărilor industrializate. România atinge 30%, iar Grecia în jur de 22%.

Pentru estimări, cercetătorul compară în principal cantitatea de numerar aflată în circulație cu performanța economică oficială.

Scăderea moralității fiscale

Care sunt factorii esențiali pentru acest boom al muncii la negru și această expansiune a economiei informale? Aici intervine sentimentul tot mai răspândit în rândul cetățenilor că plătesc taxe și contribuții prea mari, subliniază Schneider.

”În Germania simțim puternic că trenurile nu funcționează bine, că multe poduri de pe autostrăzi sunt avariate și trebuie reparate, ceea ce duce la blocaje și timpi de așteptare. Iar dacă cetățeanul are impresia că primește servicii proaste din partea statului în raport cu cât plătește, moralitatea fiscală scade”.

Nu e de mirare că mulți oameni aleg să muncească la negru, spune economistul germano-austriac. Pentru Schneider, aceasta constituie ”rebeliunea fiscală a omului de rând”. Nu este vorba de evaziune fiscală la scară mare. ”În cazul profesorului, sunt orele de meditații; în cazul faianțarului, este baia placată la negru”.

”Când economia merge prost, munca la negru înflorește”

Dacă sarcina fiscală este mare, dar serviciile publice sunt excelente, oamenii mai acceptă situația, spune Schneider. ”Însă în Germania avem o combinație toxică: o povară fiscală mare, în special pe muncă, și servicii de stat care, în multe privințe, sunt complet nesatisfăcătoare”.

Când șomajul crește, comenzile scad, orele suplimentare nu se mai fac și turele angajaților sunt reduse, atunci vine momentul muncii la negru. Cei afectați își spun: acum am mai puțini bani din slujba oficială, dar tot vreau să-mi permit o vacanță sau alte cheltuieli. Calea cea mai simplă este să muncesc mai mult la negru, pentru a compensa pierderile, explică Schneider, și completează: ”Exact asta observ de peste 40 de ani: când economia merge prost, munca la negru înflorește.”

Mixul atractiv dintre ”Bürgergeld” și munca la negru

În spațiul public german se poartă o dezbatere intensă despre Bürgergeld, ajutorul social garantat. Criticii susțin că nivelul ridicat al prestațiilor sociale încurajează munca la negru. După majorarea cu peste 12% a Bürgergeld, în ianuarie 2024, aproximativ 88.000 până la 100.000 de persoane au renunțat, conform estimărilor lui Schneider, la locuri de muncă de tip minijob, acele locuri de muncă cu normă redusă și salarii mici scutite de unele taxe și contribuții, dar extrem de căutate în sectoarele aflate în criză de forță de muncă. ”Tocmai acele posturi unde angajatorii caută disperați personal”, observă economistul.

Peste o treime din bugetul federal este deja alocat Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Potrivit site-ului Bundestagului, ministra Bärbel Bas (SPD) preconizează pentru 2025 cheltuieli de aproape 52 de miliarde de euro pentru Bürgergeld, cu aproximativ cinci miliarde mai mult decât în anul precedent. Din această sumă, 29,6 miliarde sunt destinate plăților lunare către cei peste cinci milioane și jumătate de beneficiari. Alte 13 miliarde sunt prevăzute pentru plata chiriei și a costurilor de încălzire, restul sumelor mergând spre măsuri de integrare pe piața muncii și cheltuieli administrative.

Discuțiile legate de costuri sunt în toi: cancelarul conservator federal Friedrich Merz (CDU) a propus limitarea subvențiilor pentru chirie acordate beneficiarilor de Bürgergeld, spre iritarea partenerilor de guvernare social-democrați din SPD și, desigur, a opoziției.

Între timp, ministra social-democrată Bas a recunoscut că sprijinul de stat atrage și infractori. Într-un interviu acordat revistei Stern, reprezentanta guvernamentală a vorbit despre ”structuri mafiote” în cazul fraudelor sociale. A făcut referire la rețele exploatatoare, în care persoane din străinătate sunt atrase în Germania, angajate la negru de către grupări criminale și puse în același timp să solicite Bürgergeld.

”Modelul salarial combinat privat”

Această combinație dintre muncă la negru și fraudă socială a fost observată frecvent de Markus Karbaum. Coach și trainer pentru beneficiarii Bürgergeld din regiunea Berlin, Karbaum numește acest amestec de muncă legală, muncă la negru și prestații sociale drept ”model salarial combinat privat”.

Există angajatori care oferă angajaților lor prea puține ore de muncă pentru ca aceștia să se poată întreține, explică Karbaum pentru DW. Modelul se compune din trei elemente: un venit legal (dintr-un minijob sau o activitate part-time), venituri obținute la negru, mai ales în domenii precum gastronomia, și Bürgergeld pentru completarea veniturilor. ”Aceste trei componente le-am întâlnit foarte frecvent în practica mea profesională”, explică asistentul social berlinez.

Furt structural

La toate acestea se adaugă un sentiment de drept dobândit: oamenii, afirmă Karbaum, sunt convinși că li se cuvin acești Bürgergeld, aceste prestații sociale. ”Nu-mi luați acest drept”. Unii, povestește interlocutorul DW, veneau la cursurile de formare cu mașini scumpe și cu cele mai noi smartphone-uri și, în plus, plecau o dată pe an pentru trei săptămâni în vacanță în străinătate, lucru permis de Jobcenter, instituția publică din Germania care se ocupă cu sprijinirea socială a persoanelor aflate în șomaj sau cu venituri foarte mici. Aceste cheltuieli nu sunt prevăzute în schema Bürgergeld, ”dar în realitate se întâmplă. Vorbim despre cazuri individuale, nu despre majoritate”, subliniază Karbaum. ”Dar ele există și sunt un indiciu clar al unei fraude structurale”.

Pentru a combate astfel de abuzuri, este nevoie de mai multă interconectare a bazelor de date, spune Karbaum. Acest lucru este prevăzut și în planurile coaliției guvernamentale CDU-SPD, de exemplu printr-un schimb de date între Jobcenter și autoritatea fiscal-vamală, responsabilă de combaterea muncii la negru.

Friedrich Schneider susține și el această măsură. Dar după aproximativ 40 de ani de analiză științifică, economistul din Linz știe un lucru cu certitudine: doar "când economia este în plină expansiune, munca la negru scade”.