Germania: Cinci ani de la teribilul atac rasist din Hanau

La 19 februarie 2020, un bărbat înarmat, motivat de convingeri rasiste, de extremă dreaptă, a comis un atac criminal la Hanau, un oraș german din apropierea metropolei Frankfurt. El s-a îndreptat spre locuri frecventate de imigranți, împușcând nouă persoane și rănind alte șapte. După aceea individul a îndreptat arma spre mama sa și spre el însuși.

Potrivit anchetatorilor, înainte de comiterea crimelor, autorul atacului vizionase pe YouTube o serie de înregistrări, inclusiv discursuri ale lui Björn Höcke, una dintre cele mai proeminente figuri ale partidului radical de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) și liderul acestuia în landul Turingia. Cinci ani mai târziu, una dintre mamele victimelor spune că nu s-a făcut suficient pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii. Serpil Temiz Unvar și-a pierdut fiul, pe Ferhat, care avea doar 23 de ani.

"Rezonanța pe care acest eveniment teribil a avut-o în societate s-a datorat în mare parte eforturilor familiilor victimelor. Ele au luptat neobosit pentru a-și face vocea auzită", a relatat Serpil Temiz Unvar pentru DW. "Aceste eforturi, împreună cu solidaritatea manifestată de mulți oameni, au contribuit la unirea societății într-un mod mai profund decât în cazul unor evenimente similare din trecut. Însă aceste eforturi individuale, oricât de importante ar fi, nu sunt suficiente pentru a determina o transformare fundamentală a societății germane".

A ne aminti de victime

La scurt timp după masacru, Unvar a pornit o inițiativă educațională. Aceasta poartă chiar numele fiului său și este menită să combată rasismul și să responsabilizeze tinerii. Mai multe proiecte sociale și politice au fost de atunci înființate în oraș, multe dintre ele fiind lansate sau susținute de familii și prieteni ai victimelor. Oamenii sunt hotărâți să scoată la lumină greșelile care au împiedicat autoritățile să prevină atacurile. Însă, mai presus de orice, familiile victimelor vor să păstreze vii amintirile celor dragi și să atragă atenția asupra existenței rasismului în societatea germană.

Până în 2026, într-o piață din Hanau care va fi redenumită 19 februarie, s-a hotărât ridicarea unui memorial, sub forma unei sculpturi din oțel care va include numele celor nouă victime: Gökhan Gültekin, Sedat Gürbüz, Said Nesar Hashemi, Mercedes Kierpacz, Hamza Kurtović, Vili Viorel Păun, Fatih Saraçoğlu, Ferhat Unvar și Kaloyan Velkov.

Acesta va fi amplasat în fața Casei Democrației și Diversității, a cărei finalizare este programată pentru același an și care va fi concepută ca un spațiu pentru dialog, educație și comemorare.

Continuitate și conexiuni

Tragedia de la Hanau nu este, din nefericire, singulară. Doar în Germania reunificată au murit peste 200 de persoane în atacuri ale extremei drepte, după cum arată estimările. În timp ce țara este adesea lăudată pentru cultura sa de comemorare a Holocaustului și a crimelor din perioadă nazistă, criticii remarcă mai puțină disponibilitate de reflectare asupra numeroaselor acte de violență rasistă din perioada postbelică.

Furkan Yüksel, membru al Coaliției pentru Discurs Public Pluralist (CPPD), cu experiență în domeniul istoriei și politicii, se numără printre cei care critică cultura de comemorare a Germaniei. "Cred că această imagine a Germaniei de națiune care a învățat lecțiile celui de-al Doilea Război Mondial și care a reușit să-și lase trecutul în urmă, este un pic înșelătoare", a declarat el pentru DW.

Mirjam Zadoff, director al Centrului de Documentare pentru Istoria Național-Socialismului din München, subliniază necesitatea recunoașterii legăturilor dintre trecutul și prezentul Germaniei.

"Este cât se poate de necesar să arătăm continuitățile, căci oamenii sunt uciși de aceeași ideologie, iar uneori sunt chiar din aceeași familie, ca în cazul lui Mercedes Kierpacz, al cărei străbunic a fost ucis la Auschwitz și care a devenit ea însăși una dintre victimele din Hanau".

În vârstă de 35 de ani și mamă a doi copii, Kierpacz făcea parte, la fel ca alte două victime din Hanau, din comunitatea romă și sinti, o minoritate persecutată în timpul nazismului.

"Această idee a unei societăți omogene care se percepe ca fiind germană, în timp ce oricine altcineva de altă religie sau etnie rămâne un outsider, reprezintă o continuare a ambelor dictaturi germane", a explicat Zadoff pentru DW.

Inițiative guvernamentale abandonate

În 2021, când s-a instalat la putere guvernul de centru-stânga al cancelarului german Olaf Scholz, se prevăzuse în acordul de coaliție "extinderea culturii naționale a memoriei cu trecutul colonial și cu istoria migranților".

Germania a acceptat oficial că este o țară de imigranți abia în 1999, deși lucrătorii din străinătate începuseră să sosească în număr mare în ceea ce era atunci Germania de Vest încă din anii '50, iar în Germania de Est în anii '80, în vreme ce istoria comunității germane de culoare începe încă din secolul al XIX-lea.

În nord, la Hamburg și Bremerhaven, există deja două muzee care prezintă povestea emigrației germane în străinătate. Însă primul muzeu al țării despre migrația în Germania urmează să fie deschis la Köln abia în 2029. Denumit DOMiD, acesta a luat naștere în urma unei inițiative lansate de imigranții turci la sfârșitul anilor '80.

După o serie de critici, în special din partea conducătorilor siturilor memoriale ale Holocaustului, propunerile de anul trecut ale biroului ministrului de stat pentru cultură și mass-media Claudia Roth, de a extinde cultura memorială a Germaniei, au fost în cele din urmă clasate. Aceștia erau îngrijorați de relativizarea Shoah, uciderea sistematică, sponsorizată de stat, a aproximativ șase milioane de evrei, alături de romi, oponenți politici și alte grupuri.

Însă lucrurile se schimbă totuși în unele instituții publice. Centrul de Documentare pentru Istoria Național-Socialismului din München a început să includă expoziții despre violența de dreapta în Germania contemporană după atacul armat din 2016 de la München, în care au fost ucise nouă persoane. Iar în 2024, instituția a prezentat instalația "Wir sind Hier" (Suntem aici) a Talyei Feldman. Bazată pe proiectul de hartă digitală cu același nume, lucrarea amintește de victimele terorii de extremă dreaptă și ale violenței poliției din ultimii 40 de ani, inclusiv de Hanau. Artista americană spune că proiectul reprezintă un apel la "comemorare activă".

Rasismul structural, educația, discursul politic

Furkan Yüksel ar dori să vadă abordări transnaționale ale predării istoriei în școlile germane și o recunoaștere a faptului că rasismul și extremismul de dreapta există în toate contextele culturale. El solicită totodată introducerea anti-discriminării ca parte obligatorie în formarea cadrelor didactice din Germania, precum și o mai mare conștientizare a rasismului structural în domenii precum educația, agențiile de aplicare a legii și medicina.

În pofida crimelor de la Hanau din 2020, AfD, care a fost descrisă de serviciile de informații interne ca fiind parțial de extremă dreapta, a obținut peste 18 % la alegerile regionale din 2023 din landul Hessa, unde se află Hanau. În această regiune Alternativa pentru Germania este al doilea cel mai mare partid.

În toamna anului trecut, o pictură de 27 de metri cu chipurile victimelor de la Hanau, amplasată la Frankfurt, cel mai mare oraș din landul Hessa, a avut nevoie să fie restaurată după ce a fost mânjită cu o svastică și cu simboluri SS.

Mai grav, tatăl făptașului a hărțuit-o în mod repetat pe Serpil Temiz Unvar cu scrisori și încercări de contact, în pofida ordinelor de restricție. În octombrie anul trecut, avocatul lui Unvar a solicitat o pedeapsă de 18 luni în închisoare pentru bărbat, dar judecătorul a concluzionat că, deși Hans-Gerd R. este "fără îndoială rasist", o pedeapsă cu închisoarea rămâne nepotrivită.