George Simion: ”Nu vreau să fiu etichetat drept ilegal”

George Simion intră ca favorit în turul doi al scrutinului prezidențial repetat din România, care va avea loc duminică într-un context mai tensionat decât orice alte alegeri din cele trei decenii și jumătate de democrație și pluripartitism.

”Președintele partidului ultranaționalist AUR”, pe care elvețienii de la Neue Zürcher Zeitung îl consideră ”beneficiarul” anulării votului de anul trecut, ”este încrezător” că va fi viitorul șef al statului. Interviul pe care l-a oferit ziarului de limbă germană pornește de la Călin Georgescu, câștigătorul-surpriză din 24 noiembrie, scos din competiție pentru încălcarea regulilor cursei electorale: ”Este o rușine ce s-a întâmplat”, spune Simion, ”nu suntem în Iran, unde ayatollahii decid cine are voie să candideze”.

Populism asumat

Suveranismul este firul roșu al discuției, dar deseori mai puternică pare ambiguitatea mesajelor candidatului decât orice ideologie politică. ”Mă simt onorat să-i iau locul lui Georgescu. Dar am un mandat limitat”, explică prezidențiabilul, și continuă: ”Vreau să restabilesc democrația după lovitura de stat din noiembrie. Apoi, poporul trebuie să decidă cum merge mai departe (...) Mi-aș putea imagina și o revenire la monarhie, dacă există o majoritate pentru asta”. Nu doar că sună populist, ci chiar este, asumat: ”Promovez o linie dură de dreapta, conservatoare, naționalistă, populistă dacă vreți”, mărturisește Simion, pentru că ”nu vreau să fiu etichetat drept ilegal. Nu sunt extremist”.

Asumat este și modelul Donald ”Trump, liderul lumii libere”, reper strategic, ideologic și geopolitic: ”Suntem în siguranță când ne aliniem Washingtonului. În NATO vrem să fim un sprijin de încredere în Est, ca Polonia”. Un Est în care, însă, Rusia rămâne un pericol constant: ”Nu putem accepta schimbări de granițe prin violență. Atacul Rusiei asupra Ucrainei și ocupația sunt ilegale. Le condamnăm”, afirmă Simion, distanțându-se, astfel, de admirația față de Vladimir Putin pe care o manifestă ”protectorul” său Georgescu. Intenționează însă o stopare a livrărilor de arme de către România și vrea taxe vamale pentru produsele ucrainene, deoarece Ucraina ”nu respectă România și nici minoritatea română de acolo”.

Rusia, susține Simion, ”nu vrea să cucerească alte state, ci să creeze instabilitate latentă. Nu avem nevoie de conflicte înghețate, ci de o soluție (...) Ne rugăm ca Donald Trump să medieze pacea. Poate nu va fi o pace justă, dar sper că va aduce liniște pentru următoarele decenii, până la adevărate schimbări”. Dacă nu, ”atunci trebuie să fim capabili să ne apărăm” - fără detalii. Adică ambiguu.

Scandalagiu pentru marketing politic

În discuția cu reporterul publicației elvețiene este adusă și relația cu trecutul: ”Nu am de gând să rescriu istoria. Am avut membri în partid care au făcut declarații antisemite. Le condamn. Trecutul e pentru istorici”. Încearcă să pună punct cu o tentativă de ruptură generațională: ”Am 38 de ani, mă uit spre viitor”. Dar evită confruntarea directă cu moștenirea legionară din partid și din viața sa privată. ”Este o interpretare răuvoitoare”, răspunde, întrebat despre scenografia nunții sale. ”Așa se petrece în România”, spune, dar completează: ”Da, a fost un gest politic”.

Găsește o justificare asemănătoare și pentru agresivitatea care l-a făcut celebru: ”Când construiești un partid de la zero, trebuie să atragi atenția”. Altă mostră de ”marketing” electoral, asemeni promisiunii caselor ieftine.

Nu e clar dacă tot ”marketing” este și angajamentul că va avea, ca președinte, ”un alt rol”. Rămâne la alegerea electoratului să valideze sau să respingă duminică oferta lui Simion - rezultat pe care promite să-l accepte, ”dacă nu va exista fraudă”.

Die Zeit: Fantastic, absurd, înfricoșător

Alegerile de la sfârșitul acestei săptămâni nu sunt însă doar despre cine va conduce țara, ci și despre cât de fragilă a devenit democrația europeană în fața retoricilor iliberale ambalate populist. Acesta este subiectul analizei publicate de săptămânalul Die Zeit sub titlul ”Și dacă va câștiga?”.

Autorul, care-și pornește articolul cu o descriere pastorală a unui sat din apropiere de București, renunță rapid la tonul romantic când descrie povestea ”fantastică, absurdă, înfricoșătoare” a prezidențialelor anulate și repetate din România, înconjurate de multe întrebări: ”Este adevărat că rușii l-au propulsat pe Georgescu spre victorie prin TikTok? A fost el o armă într-un război hibrid dus de Rusia împotriva Europei? Sau Curtea Constituțională a eliminat un adversar periculos al sistemului? Sunt judecătorii instrumentele docile ale unui deep state, ale unei birocrații atotputernice care se deghizează în democrație?”

E un paradox observat de publicația germană: deși 90% dintre români susțin apartenența la UE iar simpatia pentru Rusia este extrem de scăzută, un candidat ca Simion a putut obține 41% în primul tur. Dezgustul față de corupție, narațiunile anti-sistem și rețelele sociale au înlocuit ideologia ca motor al votului.

”Sistemul”: un stat ereditar guvernat ca o moșie

Die Zeit folosește o dublă cheie pentru a vinde acest subiect propriului public liberal economic și conservator politic: da, România este un stat de graniță, dar nu mai este doar periferie, ci și cheie în arhitectura securității unui continent tot mai infiltrat de iliberalism. ”Cine va câștiga duminică va juca un rol important în lupta Europei împotriva agresiunii ruse”.

Desigur, trebuie explicat și ce înseamnă ”sistemul” la români: elitele politice formate după căderea dictaturii ceaușiste, din care fac parte ”fosta nomenclatură comunistă și membrii Securității care s-au adaptat cu succes la noile vremuri”. Statul ”este perceput de mulți un domeniu ereditar, guvernat ca o moșie, iar alegătorii sunt un băț electoral mânat când într-o parte, când în alta”.

Autorul încadrează în acest registru calculele electorale greșite ale social-democraților, care au dăruit, în toamnă, voturi extremei drepte până și-au eliminat propriul candidat. ”Sistemul și-a pus singur piedică”, constată săptămânalul german, într-o concluzie amară despre clasa politică veche care a alimentat involuntar extremismul și a vulnerabilizat Europa.

taz: trei voci critice despre un cameleon

Tageszeitung, ziarul din Berlin apropiat de verzii ecologiști, grupează trei opinii despre candidatul Simion tot sub un titlul interogativ: ”Va deveni un fost huligan de dreapta noul președinte al României?”

Politoloaga germană născut în România Anneli Ute Gabanyi consideră că ”speranța moare ultima” și evocă ”un proces fără precedent de mobilizare a alegătorilor” în favoarea lui Nicușor Dan. Gabanyi descrie portretul cameleonic al candidatului George Simion: de la strategia dinaintea primului tur, când se prezenta ”continuator al programului primitiv-naționalist, anti-UE, anti-NATO și filorus al lui Călin Georgescu”, la tactici de a atrage noi categorii de alegători înaintea rundei de balotaj. Între timp a recunoscut că ”promisiunile demagogice de ajutoare sociale pentru populația mai săracă au fost simple gesturi de PR” și încearcă să promoveze o ”versiune mai atenuată” a acestora.

”Simion este un pericol pentru progresul României”, este mesajul transmis, în același articol, de Claudiu Tufiș, conferențiar la Universitatea București. ”George Simion și partidul său AUR nu au competență în politică externă, nu au experiență guvernamentală sau cunoștințe semnificative în administrația publică și nu au fost nevoiți niciodată să ia decizii bugetare în condiții de criză economică”, subliniază doctorul în științe politice. Tufiș enumeră posibile consecințe ale unui eventual succes al candidatului AUR: agravarea crizei politice, daune majore pentru economie, administrație publică și reputație internațională, și confruntarea unor valori pe care le consideră incompatibile cu societatea tradițională românească.

Iar Anna-Lena Koschig, coordonatoarea biroului din București al Fundației Friedrich Ebert, asociată social-democraților germani, punctează că Simion ”își identifică principalul inamic la Bruxelles”, chiar dacă ”nu pledează pentru ieșirea din UE sau NATO”, ci ”promovează ideea unui Europe a națiunilor, cu mai puțină putere pentru instituțiile europene”.

”O țară scăpată de sub control”

Un profil al ascensiunii lui Simion poate fi citit și pe pagina publicație Neues Deutschland (rebranduită ND), care îl descrie drept naționalist fervent, cu un trecut de ultras în fotbal și activist politic. ”Simion nu pare a fi ghidat de o ideologie, ci mai degrabă acționează într-un mod haotic-populist. Problema Moldovei și cea a Ungariei ar putea fi, în cele din urmă, dezamorsate de UE prin cadouri financiare. Ascensiunea sa neîndiguibilă ar reprezenta însă o victorie remarcabilă a dreptei politice într-o țară în care dreapta a avut, în mod tradițional, dificultăți”. ND amintește că Simion detestă să fie catalogat extremist, că are reacții abrupte la astfel de clasificări.

”O țară scăpată de sub control” este titlul din cotidianul Die Welt, care observă că ”România nu se confruntă doar cu alegeri prezidențiale haotice, ci și cu o situație financiară dramatică”. Ziarul berlinez constată că ”datoria publică crește într-un ritm alarmant” și conchide că ”nici măcar o relație specială cu Germania nu mai ajută în acest caz”.