Generozitate anonimă pentru bătrânii abandonați

Beneficiari sunt bătrânii nimănui. Sunt zeci de mii de astfel de persoane în Republica Moldova – oameni în etate abandonați de copiii plecați în lumea mare. Își trăiesc singurătatea și nu vor să deranjeze pe nimeni. Nu vor să fie o povară pentru copiii lor. S-au izolat în căsuțele lor din lut și mai vorbesc doar cu icoana de pe perete. Sentimentul că nu sunt iubiți și că nimeni nu mai are nevoie de dragostea și bunătatea lor le amplifică suferința singurătății. Sunt copleșiți. Abandonați.

Și dintr-o dată apare o luminiță. Cineva face gălăgie cu clanța de la poartă, iar o cutie de carton se mișcă spre ușa casei... Mii de familii din diaspora au trimis pachete în Moldova în ajunul Paștelui. Pe lângă pachetele pentru cei dragi, mulți moldoveni plecați peste hotare au trimis colete și pentru sute de bătrâni rămași singuri prin satele Moldovei.​

În pachete au pus de toate: produse alimentare esențiale, conserve, făină, ulei, dulciuri, haine, articole de igienă, dar și simbolul Paștelui - un cozonac.

Asistenții sociali joacă un rol important

În satul Hârbovăț sunt aproximativ 1300 de pensionari. Mulți dintre bătrânii din sat au copiii plecați peste hotare și nu își ajută părinții nici într-un fel. Așa că greul, mai mult emoțional, este pus pe umerii asistenților sociali​. Elena Radu, specialist principal în sprijin familial, spune că unii bătrâni nu sunt vizitați de rude cu anii. Copiii lor sunt plecați în străinătate și, în multe cazuri, nici nu mai păstrează legătura. În astfel de cazuri asistenții sociali sunt singurii care le mai bat la ușă.​

Gestul celor din diaspora, de a trimite colete cu bunătăți pentru bătrânii abandonați a fost primit cu emoție. Mulți dintre beneficiari nu-și permit să facă cumpărături înainte de sărbători. Elena Radu crede că empatia poate fi cultivată, iar acest val de solidaritate este un semn de speranță că celor nevoiași oricând li se va întinde o mână de ajutor.​

Generozitate din partea unor necunoscuți

„Donatorii sunt persoane fizice din toată lumea, care pur și simplu vor să ajute pe cineva care are nevoie. Dăruind, ei simt că fac lumea un pic mai bună. Nu sunt fundații sau companii mari, ci oameni simpli, moldoveni, care trimit din suflet”, povestește Cristina Mastac Comerzan, activista care coordonează distribuirea coletelor, în colaborare cu rețeaua de asistenți sociali din sate.​

„Este o formă de generozitate anonimă, fără așteptări, doar din dorința de a face bine. Mulți dintre cei care trimit colete nu cunosc beneficiarii, dar simt că e important ca, de sărbători, nimeni să nu fie uitat, pentru ca fiecare să aibă pe masă măcar câteva bunătăți. Acesta nu-i un simplu pachet cu alimente, ci un mesaj că acești bătrâni nu sunt singuri și nu sunt uitați”.​

"Singurătatea e grea"

Destinatarii sunt, de cele mai multe ori, oameni în etate care supraviețuiesc din niște pensii foarte mici, care nu le ajung nici pentru lemne și medicamente.​

„Mă bucur mai mult că mi-a bătut cineva la poartă decât pentru ceea ce e în pachet”, spune un bărbat în vârstă din sat. „Singurătatea e grea. Nu ai cu cine vorbi, nu ai cu cine te sfătui. Mă descurc cum pot, dar sunt oameni care nu au nici de mâncare”, ni se confesează o bătrânică.​

Elena spune că, deși încearcă să reziste, sindromul epuizării profesionale își face tot mai simțită prezența. „Totuși, mergem înainte. Le vorbim, îi încurajăm, încercăm să le fim alături. Chiar și un cuvânt bun poate face diferența”.​

Toți bătrânii care au fost vizitați și cărora li s-au dus pachete cu bunătăți din partea celor din diaspora au trăit stări contradictorii. Pe de o parte, bucuria sinceră că cineva le-a trecut pragul, le-a zâmbit, le-a oferit un dar și un cuvânt bun. Pe de altă parte, o tristețe grea, aceea a despărțirii, pentru că știu că, peste câteva clipe se vor simți din nou singuri.

Copiii uită câteodată

„Acum așa-i la modă... tineretul s-a dus și am rămas noi, bătrânii. Cine să ne ajute?

„Am crescut copii, am lucrat o viață, dar când ajungi bătrân, rămâi cu Dumnezeu și cu amintirile...”

„Neputința bătrânilor și, în multe cazuri, indiferența propriilor copii, plecați peste hotare și rupți de viața celor rămași acasă este realitatea care mă doare cel mai tare”, spune Elena. „Când părinții au fost în putere, i-au susținut, le-au fost alături, au muncit pentru viitorul lor și a fost bine. Dar pe urmă... copiii uită. Asta doare cel mai mult. Nu lipsurile materiale, ci golul din suflet”.

S-a schimbat legea

În unele cazuri, asistenții sociali reușesc să reia legătura cu copiii plecați. „Dacă este nevoie, îi căutăm pe rețelele de socializare și le spunem direct: părinții voștri au nevoie de voi. Din fericire, legea s-a modificat recent. Acum, bătrânii care au copii, dar sunt plecați peste hotare, pot beneficia de servicii de îngrijire socială. Înainte, acest lucru nu era permis”, spune Elena.​

Mulți dintre cei care trimit colete spun că și ei au avut cândva bunici singuri. Și trimit acum pentru alți bunici, să aibă și ei un Paște mai luminat.

„Dacă fiecare om și-ar lua un bătrân sub aripa lui sau o familie pe care să o susțină din când în când, lumea ar fi cu totul alta. Nu putem înlocui copiii, dar putem arăta că bătrânii nu sunt singuri. Ei vor să știe că este un om care le pășește pragul, care le deschide ușa în preajma sărbătorilor sau în oricare altă zi. Pentru ei este foarte important. E o confirmare că încă există pentru cineva, că nu sunt uitați de lume”, spune Cristina Mastac Comerzan.