Gelsenkirchen, cel mai pauper oraş din Germania

Între entuziasmul din "Swiftkirchen" şi denumirea dispreţuitoare de "Shithole City" s-au scurs doar câteva săptămâni. Astfel a fost zugrăvit oraşul Gelsenkirchen în presa internaţională. Mulţi şi-au îndreptat privirile spre "Swiftkirchen" când vedeta americană Taylor Swift a susţinut trei concerte acolo. Municipalitatea a şi instalat 35 de indicatoare cu noul nume la intrări şi ieşiri din oraş.

Spre contrast, fanul englez de fotbal Paul Brown numise anterior localitatea "Shithole" într-un video postat la începutul Campionatului European de Fotbal. Mai târziu şi-a cerut scuze, elogiind oamenii minunaţi pe care i-a întâlnit acolo, dar era prea târziu. Clişeele vizând Gelsenkirchen circulau deja prin lume: un oraş pauper din vestul Germaniei, cu munţi de gunoaie, cu case goale în paragină. Un azil al săracilor din Germania.

Într-adevăr, la Gelsenkirchen fiecare al patrulea om aflat la vârsta activă trăieşte din ajutor social. Venitul mediu este de nici 1800 de euro, cel mai redus din întreaga Germanie. În schimb, rata şomajului este de peste 14 la sută, cea mai ridicată din întreaga ţară.

Este un oraş în care tot mai mulţi alegători sunt frustraţi. Înainte ei votau preponderent partidul social-democrat SPD, dar acum votează formaţiunea populistă AfD, parţial de extremă dreaptă. La alegerile europarlamentare din 2024, AfD a întrunit 22 la sută din voturi. Pentru a se clasa pe locul întâi i-au lipsit doar 1600 de sufragii. La alegerile parlamentare de duminică  ar putea avea un rezultat şi mai bun.

Curaj pentru transformare

În parcul Nordstern din Gelsenkirchen un fost miner se luptă pentru a inversa această tendinţă. Reinhold Adam, în vârstă de 79 de ani, cunoaşte foarte bine istoria localităţii. A lucrat în mină din tinereţe, ca electrician. El este acum ghid pentru cei care se interesează de fosta mină Nordstern. Printre vizitatori se numără până şi turişti din Canada, Japonia sau Australia. Pentru DW el a declarat că relatările sale despre solidaritatea minerilor de odinioară îi emoţionează pe unii până la lacrimi.

Adam se numără printre cei care speră încă într-un viitor mai bun la Gelsenkirchen. "Nordstern este cel mai bun exemplu că transformarea structurală poate funcţiona. În 1997 a avut loc în acest parc Expoziţia Horticolă Federală, care a atras 1,6 milioane de vizitatori şi peste doi ani va fi organizată aici Expoziţia Horticolă Internaţională. Nordstern trăieşte în continuare, dar sub o altă formă. Transformarea trebuie acceptată. Trebuie privit înainte cu optimism şi trebuie curaj pentru schimbare".

Modificare structurală, asta înseamnă în Germania că extracţia cărbunelui a devenit istorie. De viitor sunt prestările de servicii, educaţia şi proiectele creative. Aşa s-a întâmplat şi în parcul Nordstern. Pe fosta suprafaţă industrială cu o mărime de 100 de hectare, astăzi natura atrage anual aproximativ 200.000 de vizitatori. De la înălţimea turnului fostei mine ei pot admira împrejurimile.

Adam, fostul miner, nu poate înţelege de ce AfD obţine în oraş rezultate tot mai bune. El afirmă: "Solidaritatea a fost mereu foarte mare între localnicii din regiunea Ruhr. Între mineri era chiar de importanţă vitală. Dar din păcate s-a pierdut. Înainte se căutau soluţii, astăzi se caută vinovaţii". Adam este convins că nu trebuie aşteptate mereu ajutoare de la administraţia locală sau de la stat. Oamenii trebuie ei înşişi să facă ceva pentru a avea o viață mai bună. 

Odinioară oraş al miracolului economic, astăzi sărăcie peste tot

Este probabil nevoie de mai mulţi oameni de felul lui Reinhold Adam pentru ca Gelsenkirchen să scape de imaginea sa negativă. Primăriţa Karin Welge lucrează de cinci ani la asta. Probabil că ea deţine una din cele mai dificile funcţii din întreaga Germanie. Pentru DW ea a declarat: "Gelsenkirchen are o istorie ca niciun alt oraş german. Oraşul a devenit incredibil de rapid bogat şi prosper. Şi apoi a survenit schimbarea de structură cu toată forţa sa extremă. Înainte de anii 1960 aveam aproximativ 400.000 de locuitori. În timpul schimbării structurale numărul s-a diminuat masiv la 258.000 în timpul crizei financiare. Jumătate din locurile de muncă au dispărut".

În timpul miracolului economic care a avut loc în Germania de vest în anii 1950, oraşul era extraordinar de prosper, atrăgând şi muncitori temporari din Polonia, Italia şi Turcia, devenind cel mai important oraş miner din întreaga Europă. În 2008 s-a închis şi mina Westerholt, ultima rămasă în exploatare la Gelsenkirchen. Oraşul s-a cufundat treptat în sărăcie. Situaţia sa financiară este dramatică, la fel ca a multor alte oraşe germane. Iar asta este o temă care nu a jucat aproape niciun rol în campania electorală dinaintea alegerilor generale din 23 februarie.

Lipsa banilor îi frânează primăriţei elanul. "Guvernul regional îţi spune că ai voie să cheltuieşti doar atât şi atât. Nu ai voie să angajezi personal suplimentar în administraţie, nu mai ai voie să faci investiţii. Dar exact acolo unde se strică câte ceva este nevoie de investiţii. Când am devenit în 2011 membră a Consiliului Local, aveam voie să investim în Gelsenkirchen 17-18 milioane de euro". Aceşti bani nu ar mai fi astăzi suficienţi nici pentru construcţia unei şcoli de mici dimensiuni. Or, la Gelsenkirchen nu s-a mai construit nicio şcoală din anii 1970.

AfD profită de problemele oraşului

Welge spune că se confruntă cu trei probleme: au dispărut 80.000 de locuri de muncă, nu există noi locuri de muncă decât prin excepţie şi nu există bani pentru educaţie. După extinderea spre est a Uniunii Europene în anul 2007, în oraş s-au stabilit numeroşi oameni din Bulgaria şi România cu educaţie precară. Integrarea lor socială a eşuat în cele mai multe cazuri. Cu urmări pentru politica locală. Vremurile în care SPD, ca partid apărător al intereselor minerilor, obţinea în jur de 60 la sută din voturi, au apus demult. Acum AfD profită de criza actuală.

Welke, care este membră a SPD, a relatat: "Cetăţenii spun că Gelsenkirchen nu mai este oraşul lor, că nu se mai simt aici acasă. Formula care a caracterizat ani în şir oraşul, de creuzet al unei integrări reuşite, cu o istorie pozitivă a imigraţiei, se transformă rapid în ceva opus. Şi asta dă apă la moară forţelor radicale care spun: 'Ştii bunica, tu nu ai pensie, şi imigranţii ăştia ne iau pâinea de la gură'".

Un cartier a revenit la viaţă

Pe strada Bochumer Straße din Ückendorf, un cartier din Gelsenkirchen, localnicii luptă cu succes împotriva acestor stereotipuri. Odinioară mai nimeni nu se aventura pe acolo. Pretutindeni erau case în paragină, diverse clanuri de crimă organizată făceau legea şi mulţi oameni oneşti s-au mutat în altă parte. Dar cine se plimbă astăzi pe Bochumer Straße, pe lângă cafenele şi magazine şi o biserică transformată în sală de evenimente, poate avea sentimentul că se află într-un cartier select al Berlinului.

Kerstin Pütz povesteşte zâmbind că s-a simţit ca ultimul mohican fiindcă nu s-a mutat în altă parte şi a crezut în potenţialul cartierului său. Astăzi le este celor interesaţi ghidă, împreună cu Kirsten Lipka. În prima zi de vineri a fiecărei luni conduce grupuri prin aşa-numitul cartier model al creativităţii. Mulţi s-au angajat voluntar pentru reînfrumuseţarea cartierului. Societatea de modernizare a oraşului Gelsenkirchen şi guvernul regional din Renania de Nord-Westfalia au asigurat fonduri şi au cumpărat imobile, şi astfel cartierul a revenit la viaţă.

Pentru DW Pütz a relatat: "În 2016 noi am ajuns la fundul prăpastiei, măcar în ce priveşte imaginea noastră în mass media". Lipka a completat: "Astăzi se mută la noi până şi studenţi din Köln, fiindcă acolo nu mai găsesc locuinţe accesibile. Şi din Berlin s-au întors la noi unii oameni, spunând că acolo nu le-a mai plăcut".

Dar succesul acelui cartier este ceva izolat la Gelsenkirchen. Totuşi, profesorul Frank Eckardt, originar din oraş, care predă urbanistică la Universitatea Bauhaus din Weimar, subliniază că este un prim pas important. Pentru DW el a explicat: "Decenii la rând, acolo domnea resemnarea. Oamenii aveau senzaţia că nu se mai face nimic, că oraşul este falimentar. Chiar şi numai sub aspect psihologic este foarte important pentru oameni să vadă că se face ceva". Este un început promiţător, dar "nu am ajuns încă în situaţia în care oamenii să-şi pună întrebarea de ce să plece din Gelsenkirchen, că doar oraşul este frumos", a recunoscut Eckardt.