FAZ: Intangibilii României și frica politicului de BOR

Noua conducere a României pare a alerga un maraton la deal, cu vântul în față, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung, povestind despre cum deficitul de 9,4% trebuie redus substanțial, dar echitabil, într-un efort colectiv care riscă să alimenteze, însă, radicalizarea populiștilor anti-europeni, foarte vocali în spațiul public, unde defilează cu lozinci fabricate în laboratoarele Kremlinului.

Într-o Europă în care secularizarea avansează iar influența bisericilor scade, România se remarcă printr-o tendință atipică, de loialitate religioasă populară crescută față de un cler înzestrat cu o putere politică aproape intangibilă. În acest context, FAZ privește către una dintre cele mai bogate și influente instituții din România, Biserica Ortodoxă, și observă că aceasta nu pare supusă aceluiași tratament general al reducerilor bugetare. 

”Este prea puternică. Niciun politician, indiferent de culoarea politică, nu îndrăznește să îi atace privilegiile”, notează ziarul creștin-democrat, în analiza publicată în ediția sa din prima zi a acestei săptămâni (luni, 21 iulie 2025). Articolul din FAZ, intitulat ”Puterea popilor”, vine la câteva zile după ce, într-un interviu acordat aceleiași publicații germane, înainte de vizita sa la Berlin, președintele Nicușor Dan amintea despre ”un acord prin care statul a preluat toate terenurile bisericii și, în schimb, a promis să nu o taxeze niciodată”. Această înțelegere datează din 1870.

De la disprețul dictatorilor la teama democraților

Cunoscut ca reformator, președintele, ”care în funcția sa anterioară de primar al Bucureștiului a arătat că nu se teme să taie din obiceiurile învechite, (...) devine vizibil tăcut (...) când vine vorba de așteptarea ca și biserica să poarte o parte din povara ce urmează” și se eschivează punctând doar că ”relația dintre stat și biserică este importantă”.

Observațiile președintelui Dan îi prilejuiesc istoricului austriac Oliver Jens Schmittun comentariu care pornește de la subordonarea față de stat a bisericii din vremurile de dictatură și ajunge la politicienii de azi care se tem de această biserică și de ierarhii ei ajunși la o putere de ”proporții îngrijorătoare”, datorită ”conexiunilor cu acțiuni de extremă dreapta și neofasciste tolerate sau chiar încurajate în România, inclusiv prin legături ale unor influenți actori bisericești cu Rusia și cu ideologul imperialismului rus, Aleksandr Dughin”, subliniază FAZ.

Ion Antonescu, amintește ziarul german, îi disprețuia pe episcopi și considera călugării niște ”paraziți sociali”, Nicolae Ceaușescu ”cerea loialitate din partea episcopilor, iar aceștia i-o ofereau”. În cuvintele lui Schmitt: ”Pe atunci biserica se temea de un dictator, azi politica aleasă democratic se teme de biserică”. 

”Un mare târg politic - și o industrie”

Cum de s-a răsturnat ierarhia? ”Biserica s-a priceput să umple golurile de legitimitate lăsate de o guvernare proastă”, rezumă istoricul și dă ca exemplu ”turismul de pelerinaj” din timpul marilor sărbători creștine, când sute de mii de oameni se îndreaptă către mănăstiri, iar ”elita politică este mereu acolo”, vizibilă printre enoriași, pozând umil alături de preoți. ”A devenit un mare târg politic - și o industrie”. 

În ciuda veniturilor obținute din vânzarea de icoane, lumânări, miere ecologică sau sculpturi religioase de către mănăstiri și biserici, BOR este scutită de taxe. Și, în plus, primește subvenții pentru lăcașurile de cult din țară și din diaspora. În acest răstimp, în schimbul acestei generozități instituționale, canalele informale de comunicare dezvoltate prin rețelele sociale, dar chiar și mesaje transmise de la altar, sunt uneori nu doar politizate, ci inundate cu mesaje anti-statale, cu instigare la respingerea valorilor constituționale și euroatlantice, parazitate cu discursuri reacționare și chiar fasciste. În interiorul BOR nu se face curățenie de la sine iar politicul nu se încumetă să intervină din lașitate. Sau din pragmatism?, se întreabă Oliver Jens Schmitt, în analiza realizată de ziarul german. 

Luptele se poartă pe rând?

Toate cultele religioase primesc fonduri publice substanțiale, proporțional cu ponderea lor în populație, iar ”asta oferă statului o putere potențială mare. Ar putea cere oricând bisericii o asumare clară a Constituției și a integrării euroatlantice a României ca rațiune de stat. Dar acest lucru nu se întâmplă. Nimeni nu are curajul să spună ceva împotriva bisericii”.

La începutul mandatului său, președintele Dan a pus în așteptare orice altă acțiune: prioritate absolută a fost redresarea bugetară. Dar nu s-a încumetat să solicite și solidaritatea popilor, așa cum o cer vocile urbane și progresist-liberale. Poate fi însă doar o dovadă de prudență și realism politic: ”popii” rămân intangibili pentru că ”luptele se poartă pe rând”, iar ”cine le începe pe toate odată pierde, de obicei”, conchide Frankfurter Allgemeine Zeitung.