FAZ: Cotațiile haosului pe bursa de la frontiera Europei

Creștere economică slabă, inflația cea mai mare din Uniunea Europeană, rata dobânzii de referință la nivel ridicat, rating retrogradat pentru creditul suveran până aproape de categoria junk. Dacă datele macroeconomice nu ar fi suficiente pentru îngrijorare, a mai venit și haosul politic intern generat de alegerile prezidențiale anulate și excluderea candidatului care conducea în sondaje în scrutinul reprogramat pentru luna mai.   

Problemele recente ale Bursei de Valori București, una dintre cele mai importante dintre bursele mici din estul Europei, nu i s-au datorat doar lui Donald Trump și reacțiilor în lanț de pe piețele globale, observă Frankfurter Allgemeine Zeitung, într-o radiografie a incertitudinilor economice și politice ale României, realizată de Andreas Mihm, corespondentul economic al ziarului, și publicată astăzi (17 aprilie 2025).  

Clopotul sună a gol?  

Reporterul ziarului cel mai citit de publicul conservator german a fost la București, a vizitat noul sediu al bursei, a stat de vorbă cu oameni care se țin aproape de tranzacții și le percep atât prin valoarea cifrelor cât și prin puterea lor de barometru al nervozității lumii afacerilor. Articolul nu se rezumă, însă, la a face o analiză la cald, deși are culoare (câtă culoare poate avea descrierea unei săli informatizate de tranzacții financiare), ci prezintă o disecție rece a unui mecanism prins între speranța maturizării, cadrul fiscal sufocant și realitățile politice pestrițe, deopotrivă locale și globale. Clopotul bursei, păstrat ca simbol, e folosit ritualic pentru inaugurări festive, între tot mai frecventele episoade de instabilitate fiscală și incertitudine geopolitică. 

Statul are nevoie de bani, investitorii au nevoie de siguranță. ”Ministrul de finanțe Tánczos Barna a avut onoarea de a bate în clopotul de bronz (...) Anul acesta a promis că deficitul se va limita la 7%. Guvernul caută să împrumute 230 miliarde de lei din care o cincime să provină de la investitori locali”. Vinde titluri de stat cu randamente generoase pentru investitorii locali atrași de obligațiunile cu randamentele neimpozabile. Barna le numește ”instrumente cu o componentă social-politică” și spune că ”sprijină oamenii în vremuri grele”. 

Cotidianul care apare în capitala financiară a Uniunii Europene subliniază rolul tot mai important al actorilor locali: fondurile de pensii au devenit jucători majori, ponderea acțiunilor românești în portofoliile lor a fost dublată, iar volatilitatea pieței s-a diminuat.  

O bursă și o țară de frontieră în căutarea validării  

În ciuda unui portofoliu de companii relativ solide (iar publicația germană enumeră Medlife și Transgaz, Hidroelectrica și Banca Transilvania, Nuclearelectrica, Conpet și Spehra), încrederea se lasă așteptată iar investitorii privesc spre vest, nu spre est. Criza din 2008 și invazia rusă în Ucraina a subțiat fluxul de capital în regiunea aceasta de frontieră, lăsând în urmă o bursă cu ”un bazin aproape intern de investitori”, cum remarcă analistul Caius Roa Rapanu.  

După ultimele vești venite de peste Ocean, ”premierul Marcel Ciolacu a promis ajutoare de stat pentru companiile afectate. Nu a spus însă de unde vor fi finanțate. Guvernul promite măsuri de austeritate, reduceri de cheltuieli și concedieri în sectorul public. Noile taxe impuse unora dintre cele mai mari companii listate – în special din sectorul energetic – afectează cotațiile bursiere. Impozitul pe dividende a fost majorat prin ordonanță de urgență”. În cele din urmă, Mihm observă că pe bursă ”se așteaptă ca lucrurile să se liniștească după alegerile prezidențiale din mai”.  

În cele din urmă, articolul nici măcar nu este doar despre bursă. E despre o țară prinsă între două lumi, vestul la care este afiliat și frontiera riscantă lângă care se află pe hartă, o Românie care caută să se valideze economic într-o Europă care o privește cu rezerve. Și mai este despre cât de ușor poți să pierzi tot ce ai câștigat, când guvernarea devine zgomot, iar piața rezonează cu neîncredere.