"A insulta alți europeni (...) nu este o strategie bună"

Cea mai mare oportunitate e ca România să întărească rețeaua cu ceilalți europeni. Se va forma o nouă structură de securitate: întrebarea este dacă va fi România parte din ea. A insulta alți europeni și a-i critica și a încerca să crezi că asta te va ajuta cu Trump nu este o strategie bună.

Mi-aș dori ca românii să fie cetățeni mai exigenți, să ceară mai mult și de la politicienii lor, să se ridice cu adevărat cetățenii să spună: nu, nu suntem aici să vă alegem, voi sunteți acolo să serviți interesele noastre”, arată, într-un dialog amplu cu spotmedia.ro, Katja Christina Plate, director al Fundației Konrad Adenauer România.

Câteva idei din interviu:

• Cel mai mare dușman al democrației liberale sunt cetățenii indiferenți. Pentru că doar atunci când cetățenii sunt indiferenți cu privire la faptul că au o democrație sau trăiesc într-un sistem autoritar este posibil să se răstoarne structurile democratice existente.
• Democrația de obicei nu cade ca un soldat pe câmpul de luptă, așa cum ai spus, nu este o singură lovitură care omoară democrația. De obicei, este un proces mai lung, cu multiple atacuri care vizează punctele slabe dintr-o structură.
• Primele atacuri sunt întotdeauna împotriva pluralismului, transparenței și responsabilității actorilor din sistem și acestea sunt primele care sunt slăbite și care sunt golite de conținut și uneori rămân așa.
• Există o corodare a structurilor democratice din România. Avem o corodare foarte adâncă în fundamentul statului. (...) Au fost oameni care au introdus slăbiciuni sistematice în instituții și, de asemenea, în cadrul legal din România.
• Nu este întâmplător. Au fost puse acolo din oficiu pentru a avea ceva de rupt la momentul potrivit și, de asemenea, ceva de care ar putea fi interesate unele puteri externe.
• Cetățenii să spună: nu, nu suntem aici să vă alegem, voi sunteți acolo să serviți interesele noastre. (...) Acest sentiment de reprezentare între politica de partid și cetățeni, în opinia mea, este ceva ce trebuie să fie reparat.
• Acest tip de contract nescris între cetățeni și politică, aceasta este ceea ce mi-aș dori să văd schimbat. Și aceasta ar trebui să creeze, de asemenea, o schimbare de mentalitate în partide.
• Cunosc mulți alegători români care mi-au spus că factorul lor principal de decizie la alegerile prezidențiale (din noiembrie - n.r.) a fost să nu joace jocul pe care se presupunea că trebuie să-l joace. Și nu le păsa de rezultat. Nu voiau să fie ca vitele, care sunt împinse într-o anumită direcție.

 

Atenție, cade democrația!. Este titlul unei cărți de studii recent publicate de Fundația Konrad Adenauer (studiile sunt semnate, printre alții, de Cristian Preda, Septimius Pârvu, Sidonia Bogdan). Să începem de aici. Care este cel mai mare dușman al democrației liberale și ce succese a obținut până acum?

În opinia mea, cel mai mare dușman al democrației liberale sunt cetățenii indiferenți. Pentru că doar atunci când cetățenii sunt indiferenți cu privire la faptul că au o democrație sau trăiesc într-un sistem autoritar este posibil să se răstoarne structurile democratice existente. Și, într-adevăr, în prezent vedem multe presiuni în aceste direcții. Așadar, sperăm să avem cetățeni activi care sunt pregătiți să apere democrația pe care o avem.

Întrebarea este cum se prăbușește democrația? Există semne de avertizare înainte? Se prăbușește, nu știu, cu un zgomot puternic sau ca un soldat pe câmpul de luptă?

Eu sunt din Germania. Așa că atunci când vorbesc despre colapsul democrației, desigur, punctul meu de referință istoric este căderea Republicii Weimar și trecerea Germaniei în regimul totalitar național-socialist. Și, într-adevăr, în acea perioadă, am văzut cum o democrație pe deplin funcțională, cu defecte, desigur, a fost foarte ușor răsturnată de instituții și legi care nu erau pregătite pentru atac.

Legile au fost scrise să existe într-un mediu democratic, bine intenționat, dar nu au fost pregătite pentru, să spunem, atacuri viclene și de rea-intenție. Ceea ce aș spune e că democrația de obicei nu cade ca un soldat pe câmpul de luptă, așa cum ai spus, nu este o singură lovitură care omoară democrația. De obicei, este un proces mai lung, cu multiple atacuri care vizează punctele slabe dintr-o structură.

În plus, se subminează voința cetățenilor de a obține o structură democratică și instituții democratice. Există o serie de atacuri și amenințări. Și atunci când vrem să decidem dacă o democrație este în pericol, trebuie să observăm mai multe puncte de presiune. Nu este niciodată doar unul.

În trecut, am avut aceste mari dictaturi, dar în zilele noastre, vorbim despre forme blânde de autocrație, regimuri iliberale, forme compromise de democrație. Cum putem recunoaște semnele unui colaps al democrației în acest caz? Și unde ați plasa România?

În această publicație la care te refereai, profesorul Cristian Preda a scris într-unul dintre articolele sale, iar acest lucru mi-a rămas în minte, că democrația nu poate exista fără pluralism.

Puteţi citi şi urmări interviul integral AICI.