Opinie: R. Moldova - Europa unită vs dezbinarea de la 9 Mai

Istoria a fost privită mereu drept o sursă de argumentare și legitimare pentru afirmarea unor proiecte naționale sau construcții politice. Și invers: provocările actualității „modifică” trecutul, concentrează selectiv spotul de lumină pe anumite secvențe sau procese înzestrate retrospectiv cu semnificații profetice, pentru a da senzația continuității și coerenței unor idei populare azi, cum se întâmplă când căutăm rădăcinile unității europene în Roma antică sau în imperiul lui Carol cel Mare.

O viziune anacronică va trezi mereu polemici și controverse în cercurile istoricilor de meserie, însă lucrurile se „tasează” în cele din urmă, statuând un consens dacă scopul e nobil, în cazul nostru: pacificarea continentului european, privilegierea narațiunilor care ne unesc, în dauna episoadelor sau ideologiilor care învrăjbesc popoarele.

În societățile post-sovietice sărace, cu reflexe democratice insuficient formate și inegalități strigătoare la cer, influența reciprocă dintre trecut și prezent este de-a dreptul stridentă, imprimând acestor state un mers zigzagat, aidoma pendulării bezmetice a unui individ turmentat de alcool.

Nici conștiință istorică, nici conștiință morală

La Chișinău, pe 9 mai – o zi cu ploaie și frig – au debutat manifestațiile dedicate Zilei Europei, cu participarea conducerii statului, a comisarului european pentru Extindere, Marta Kos, și a ambasadorilor UE acreditați la Chișinău.

În dimineața aceleiași zile au avut loc depuneri de flori la Memorialul Eternitate din Chișinău, acolo unde președinta Maia Sandu a rostit un discurs în care a chemat poporul la unitate în numele unui viitor de pace și prosperitate.

Cauza acestor diviziuni care macină societatea moldoveană, a spus șefa statului, este faptul că unii (blocați într-un fel de autism ideologic, am spune noi) refuză să accepte că victoria asupra fascismului nu a însemnat pentru Basarabia și eliberarea, ca în Occident, ci instaurarea terorii de stat, comuniste, începute încă în 1940, după semnarea pactului Hitler-Stalin, care a condus la împărțirea Europei între cele două regimuri totalitare.

Republica Moldova nu reușește nici după 34 de ani de la declararea independenței – recte: după ruperea de imperiul sovietic – să împace semnificațiile zilei de 9 Mai, deși există un temei solid pentru o asemenea armonizare. Capitularea Germaniei la 8-9 mai 1945 a adus pacea în Europa, iar cinci ani mai târziu, pe 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al Franței, a propus crearea Comunități Europene a Cărbunelui și Oțelului – precursoarea Uniunii Europene de azi.

Dacă pentru a înțelege această înlănțuire logică de evenimente și consecințe este nevoie de o conștiință istorică, ușor de dobândit pentru cine își dorește asta, atunci pentru a recunoaște ruptura logică dintre Rusia care celebrează un 9 Mai antifascist și Rusia care poartă un război de exterminare în Ucraina, alături de care a luptat împotriva lui Hitler, e nevoie de CONȘTIINȚĂ MORALĂ. Socialiștii și adepții lui Șor nu o au, cum nu o are nici Putin – idolul lor, întruchiparea Neantului. 

„Vedem cum unii organizează parade grandioase sau glorifică Kremlinul în numele victoriei de acum 80 de ani, dar închid ochii la crimele pe care le comite azi Rusia în Ucraina. Cum pot vorbi ei despre eliberare, în timp ce Moscova ucide, bombardează și torturează oameni nevinovați? De ce unii cred că viețile curmate azi în Herson sau Bahmut ar conta mai puțin decât cele pierdute la Stalingrad sau Leningrad? Suferința nu are două măsuri. Nu poți comemora victimele trecutului, în timp ce justifici crimele prezentului”, a punctat Maia Sandu la evenimentul de comemorare a celor căzuți în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Ar fi fost normal, așadar, ca adepții lui 9 Mai antifascist – rusofoni, și nu numai – să condamne agresiunea rusă în Ucraina. Dar de unde: toată mulțimea strânsă de socialiști și „șoriști” visează doar la revanșă. Trăiesc visul sovietic, transformat în visul nazist și imperialist al lui Putin, ca pe singura lor rațiune a de a fi, ca pe sursa lor absolută de legitimare. Mai nou, s-au declarat „suveraniști” și susținători ai lui George Simion, amicul Rusiei.

Putiniștii împotriva educației prin adevăr

Nesimțirea acestor oameni s-a văzut și cu prilejul difuzării în școlile din Moldova (pe Youtube în circuit închis) pe 8 mai a filmului „Siberia din oase” – o docudramă realizată de cunoscuta cineastă Leontina Vatamanu, despre tragedia deportărilor din Basarabia postbelică (la 10 mai filmul a fost reluat pentru marele public de TVR Moldova).

Socialiștii și comuniștii au pretins că difuzarea filmului „Siberia din oase”, în ajun de 9 Mai, este o tentativă de a distorsiona sensul victoriei asupra fascismului și au cerut demisia ministrului Educației.

Preocupați subit de confortul emoțional al elevilor, au pretins că filmul subminează „valorile educației moderne”, că scenele de violență (a trupelor NKVD asupra țăranilor basarabeni, inclusiv asupra copiilor – ca să fie clar despre ce vorbim!) traumatizează psihic tânăra generație de azi, că actuala putere a transformat școala „într-un instrument de reeducare ideologică”.

Mai mult, activiștii comuniști au îndemnat părinții să depună plângeri penale împotriva școlilor unde s-a permis difuzarea „Siberiei din oase”. În realitate, inițiativa Ministerului a fost salutată de toți elevii, părinții și direcțiile școlilor.

O încercare de a destructura miturile sovietice provoacă reacția furibundă a adepților „lumii ruse”. Nici un cuvânt din partea lor, nicio umbră de îndoială, necum un reproș la adresa regimului sovietic care a provocat suferințele descrise în docudrama Leontinei Vatamanu. Nu au putut nega adevărul celor prezentate în film, s-au împotrivit difuzării lui, adică adevărului.

De aceea nu vom obosi niciodată să subliniem cât de importantă este fondarea în Republica Moldova a unui Muzeu al ororilor comunismului, dotat cu tehnologie modernă – după modelul altor țări scăpate din lagărul sovietic, unde asemenea instituții au devenit locuri de pelerinaj pentru copii și elevi, însoțiți de educatoare și profesori.

La fel de importantă este crearea și difuzarea unor opere de artă și documentare, cum e „Siberia din oase”, pentru a transmite generațiilor care vin cunoașterea nefardată a trecutului, ca singură și certă modalitate de a ne depăși criza identitară, de a ne situa de partea dreaptă a istoriei, ca români și europeni.

Adevărul și educația corectă distrug baza electorală a putiniștilor.

Care „victorie”, moldoveni?

Europa unită a apărut pe fundamentul reconcilierii franco-germane, după război. Înaintea invaziei ruse din Ucraina, acest lucru părea posibil și în Republica Moldova, unde mai există un decalaj între felul cum sunt comemorați veteranii de război sovietici (declarați învingători) și veteranii armatei române, priviți în continuare cu o reținere psihanalizabilă de mulți concetățeni de-ai noștri, tot din cauza breșelor în educație, pentru că se uită că vina pentru declanșarea la 1939 a celui de-Al Doilea Război Mondial o împart în mod egal Hitler și Stalin.

Or, în Basarabia avem situația, foarte răspândită, când consăteni și chiar frați, mobilizați în armate inamice, au fost nevoiți să tragă unii în alții. Despre care „victorie” vorbim, moldoveni, ce „sărbătorim” pe 9 Mai?... Putem doar să deplângem colapsul umanității aruncate, acum 80 de ani, în focul nimicitor al unei nebunii colective.

Din păcate, atâta timp cât agresiunea Rusiei în Ucraina continuă, reconcilierea noastră cu trecutul va fi foarte anevoioasă. Aspirația europeană a Republicii Moldova și întregul parcurs de aderare, care înseamnă un proces cultural și educațional prin excelență, poate grăbi cicatrizarea acestor răni, oferindu-ne șansa revenirii la normalitate.