Europa are puțină influență în Orientul Mijlociu

Patru cuvinte i-au fost suficiente lui Trump pentru a sublinia neputința partenerilor săi europeni: ”Nu au avut rezultat”, a declarat președintele SUA, referindu-se la discuțiile de la Geneva dintre miniștrii de externe ai Franței, Germaniei și Marii Britanii cu omologul lor iranian. ”Iranul nu vrea să discute cu Europa. Ei vor să discute cu noi. Europa nu joacă niciun rol în această chestiune”, a comentat el în drum spre o cină de strângere de fonduri la clubul său de golf din Bedminster, New Jersey.

La acel moment erau deja în curs pregătirile pentru atacurile aeriene americane asupra instalațiilor nucleare iraniene din noaptea de duminică.

”Nici țările europene, nici UE în ansamblu nu joacă un rol semnificativ în diplomația din Orientul Mijlociu”, spune Jan Techau, director pentru Europa la compania de consultanță Eurasia Group. ”Ele nu sunt consultate și nici informate în prealabil de principalii actori – Israelul și SUA. Iar europenii par să se fi resemnat cu această situație”.

Influență în scădere

Timp de ani de zile, UE s-a profilat ca entitate diplomatică, în special în cadrul acordului nuclear cu Iranul (JCPOA), încheiat în iulie 2015. Însă, de la retragerea SUA din înțelegere în 2018 și eșecul mecanismului de plată INSTEX, conceput ca o societate internațională menită să faciliteze comerțul cu Iranul, UE nu mai dispune de o pârghie economică puternică asupra Teheranului.

Războiul care a început la 13 iunie 2025 cu atacuri israeliene asupra instalațiilor nucleare iraniene confruntă UE cu o realitate amară. Ea nu este nici forță motrice, nici mediator, logica militară fiind determinată de Israel și SUA, în vreme ce Rusia și China își apără interesele în Golf. Europa rămâne pe margine.

”Europenii nu au capacitatea de a-și proiecta puterea în regiune”, analizează Techau. ”Puterea lor economică și comercială nu este relevantă pentru puterile beligerante din regiune, iar capacitățile lor militare reduse nu au nicio importanță. Europa nu poate obliga pe nimeni și nu poate proteja pe nimeni în regiune”.

Merz, Macron, Kallas – multe voci, puțin efect

Totuși, Europa își caută rolul. Cancelarul federal Friedrich Merz s-a poziționat de partea Israelului fără echivoc. ”Israelul face treaba murdară pentru noi toți”, a spus el. Merz l-a avertizat însă pe premierul Benjamin Netanyahu să nu extindă războiul și a cerut Teheranului să se întoarcă la masa negocierilor.

Miniștrii de externe ai UE au insistat, în cadrul reuniunii de luni (23 iunie) de la Bruxelles, pentru negocieri rapide, apel pe care Merz, premierul britanic Keir Starmer și președintele francez Emmanuel Macron îl lansaseră deja cu o zi înainte. Într-o declarație comună, din care reieșea însă că cele trei țări au o viziune foarte diferită asupra crizei, ei au cerut din nou Iranului să reia negocierile. Liderii europeni au reacționat critic la noile declarații de la Washington, potrivit cărora Trump susține cererea israeliană de răsturnare a regimului iranian.

În regiune însă nu se observă până în prezent o dorință reală de mediere europeană. Se înregistrează în schimb dezacorduri la nivel european. Polonia, Ungaria și statele baltice adoptă o poziție pro-israeliană, în timp ce Irlanda, Spania și Belgia critică, uneori dur, guvernul Netanyahu.

Nu se întrevede o politică externă comună a UE pentru regiune, iar șefa diplomației UE, Kaja Kallas, pare destul de deziluzionată când repetă că ”diplomația va fi întotdeauna cea mai bună cale de a aborda programul nuclear iranian”.

Cauzele pierderii influenței

Pe lângă deficiențele structurale, Techau vede și greșeli de analiză din partea europenilor: ”Ei au evaluat greșit situația încă de la războiul din Irak din 2003. Nu au înțeles că teama de un Iran agresiv, dotat cu arme nucleare, era de mult timp problema decisivă pentru ordinea din regiune, nu situația palestinienilor”.

Europa a subestimat mult timp șocul existențial provocat Israelului de evenimentele din 7 octombrie 2023 și consecințele acestora. La fel și schimbarea situației strategice a Iranului, determinată de slăbirea Rusiei, căderea lui Assad și distrugerea în mare parte a Hamas și Hezbollah. ”Diplomația europeană s-a bazat în mare măsură pe ipoteze depășite”, consideră Techau.

În timp ce Europa nu are în prezent aproape nicio influență asupra cursului evenimentelor, ea simte totuși consecințele: prețurile mai mari ale petrolului și un posibil blocaj al Strâmtorii Hormuz amenință lanțurile de aprovizionare și ar putea alimenta din nou inflația pe continent. Anterior, multe companii au evitat comerțul cu Iranul din teama sancțiunilor americane. Iar proiectul european INSTEX a rămas, după cum arătam mai sus, o fantezie.

Cum poate totuși să acționeze Europa

UE nu este însă lipsită de marjă de manevră, după cum a arătat vizita șefului diplomației iraniene, Abbas Araghchi, la Geneva, săptămâna trecută, pentru discuții cu mai mulți miniștri de externe europeni. Dacă negocierile cu Iranul invocate de europeni vor începe, Europa ar putea eventual să ofere stimulente economice și să acorde cel puțin sprijin diplomatic.

Este de conceput un sprijin pentru eventualele încercări de mediere între Teheran și state arabe precum Qatar sau Iordania, iar europenii sunt puternic implicați în ajutorul umanitar în Orientul Mijlociu.

Pentru moment însă, apelurile europene la diplomație rămân se rezumă la limbaj de geopolitică. Ce ar trebui să se schimbe? Europa trebuie să devină mai capabilă să acționeze militar și să-și regândească diplomația, spune analistul Techau.

”Insistența asupra unei soluții cu două state și asupra negocierilor nu impresionează pe nimeni la fața locului, cu atât mai puțin pe președintele american Trump”.