Este economia de război un pericol pentru ”Europa păcii”?

Ce este o ”economie de război”?  

Nu există o definiție oficială pentru ”economia de război”, dar există multe atribute. O economie de război înseamnă că o țară și-a mobilizat resursele, capacitățile de producție și forța de muncă pentru a sprijini pregătirea și producția militară înainte sau în timpul unei confruntări armate.  

Cea mai evidentă schimbare economică este o trecere a producției industriale de la bunuri de larg consum către mărfuri militare precum arme, muniții sau alte echipamente de apărare.  

Pe lângă aparatura militară tradițională, armele moderne necesită investiții în tehnologie și servicii digitale, precum programe informatice, analiză de date, sisteme satelitare și internet fiabil, este de părere Penny Naas, expertă în politici publice la German Marshall Fund din Washington.   

Pentru a gestiona toate acestea, o creștere a controlului guvernamental centralizat asupra industriilor necesare și a alocării resurselor permite prioritizarea și redirecționarea materiilor prime către industriile și bunurile legate de război. În plus, combustibilul sau alimentele pot fi raționalizate, pentru a acorda prioritate armatei.  

Cine beneficiază de o economie de război?  

”Într-o adevărată economie de război, toate elementele societății sunt reorientate spre apărarea patriei”, punctează Naas. Această reorientare este costisitoare și, de obicei, vine cu o creștere mare a cheltuielilor guvernamentale, necesară pentru a plăti totul. De aici rezultă posibile împrumuturi suplimentare, inflație, taxe mai mari și mai puține cheltuieli sociale.  

Armin Steinbach, bursier la Bruegel, un think tank din Bruxelles, și profesor la școala de afaceri HEC Paris, susține că firmele specializate în produse militare, dezvoltare digitală, informații sau tehnologie farmaceutică și medicală sunt marii câștigători.  

Pe de altă parte, ”îndreptarea către economiile de război poate fi catalizator pentru progresele științifice și tehnologice”, a explicat Steinbach, pentru DW. ”Noile sisteme de comunicații, motoarele cu reacție, radarul, informațiile progresează – iar aceste tehnologii influențează și alte industrii”.  

Trecerea la o economie de război  

Tranziția de la o economie civilă la una de război se poate întâmpla lent sau rapid, în funcție de situație. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania a avut avantajul de a ști că va ataca, astfel încât a putut lua avans. Statele Unite, Marea Britanie și alți aliați au avut mai puține avertismente și au trebuit să recupereze în grabă.  

Rusia și Ucraina se află astăzi în situații similare. Moscova a crescut semnificativ cheltuielile militare, a intensificat producția de bunuri pentru armată și a implementat controale de capital pentru a încetini scurgerea banilor din țară. Inflația a crescut iar guvernul a mărit cheltuielile publice pentru a menține economia civilă în funcțiune.  

Ucraina, mai săracă, se află într-o situație mai disperată. Din moment ce Ucraina este cea atacată, luptă pentru supraviețuire și a trebuit să investească mult mai mult în efortul de război. Astăzi, Ucraina cheltuiește 58% din bugetul său pentru costurile militare, subliniază Steinbach.  

La fel ca Rusia, Ucraina a mobilizat forță umană pentru a sprijini eforturile militare, ceea ce a scos mulți muncitori cu experiență din piața de muncă tradițională. La cererea guvernului, multe fabrici au fost readaptate pentru a produce arme și muniție. 

Ce alte țări au economii de război?  

Există o serie de țări care, din cauza conflictelor militare în desfășurare, funcționează aproape în regim de economie de război - inclusiv Myanmar, Sudan și Yemen. 

Conflictele în curs din Israel și teritoriile palestiniene ocupate, din Siria, Etiopia și Eritreea au dus, de asemenea, la perturbări economice, deoarece guvernele de acolo se concentrează pe eforturile militare.  

Israelul și-a crescut cheltuielile pentru apărare și fabrică mai multe produse militare. Mulți lucrători au fost recrutați pentru a lupta și au părăsit astfel piața muncii civile. Costurile acestui efort au fost compensate prin majorarea taxei pe valoarea adăugată, creșterea prețurilor la utilități și prin impozite mai mari pe proprietate.  

Uniunea Europeană, pregătită să se reînarmeze  

Scăderea sprijinului Statelor Unite pentru Ucraina, pentru NATO și Europa a împins Uniunea Europeană la acțiune. Această schimbare la față după decenii de sprijin din partea SUA, alături de propunerile președintelui american Donald Trump către președintele rus Vladimir Putin, sunt deosebit de îngrijorătoare pentru garanțiile de securitate transatlantică.  

Membrii NATO – dintre care 23 fac parte din Uniunea Europeană – făcuseră deja eforturi pentru a aloca 2% din PIB pentru apărare. Acum, însă, acest procent nu mai este considerat suficient.  

Pe 4 martie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat un plan de apărare de 800 de miliarde de euro. Intitulat ”ReArm Europe”, acesta este menit să consolideze capacitățile militare ale UE și include 150 de miliarde de euro în împrumuturi pentru statele comunitare. În plus, relaxarea reglementărilor stricte privind deficitul bugetar va permite țărilor să cheltuiască mai mult și ar putea adăuga încă 650 de miliarde de euro în cheltuieli militare în următorii câțiva ani.  

Berlin, gata să crească investițiile militare 

Germania a intrat pe un nou teritoriu, odată cu aprobarea regulilor bugetare actualizate, pe 21 martie. În perspectivă, guvernul va dispune de o marjă mai largă pentru consolidarea capacităților de apărare, întrucât cheltuielile militare nu vor mai fi supuse constrângerilor impuse de disciplina deficitului.  

Decizia este de o asemenea amploare încât ar putea redesena politica de securitate a continentului și impune o revizuire a constituției federale. Pentru Germania și pentru Europa în ansamblu, prioritizarea resurselor financiare va fi un prim pas important. 

Penny Naas consideră că sunt necesare, de asemenea, la nivel european, un acces mai bun la energie și o mai bună coordonare, pentru a ocoli un mozaic de capabilități naționale. Achizițiile comune, cercetarea și dezvoltarea comună ar trebui să reducă substanțial din costuri. 

”La nivel politic se vorbește mult despre creșterea capacităților militare ale Europei, dar totul se află în stadii incipiente”, observă Naas. Cu toate acestea, ”Europa pleacă de pe o poziție puternică, cu resurse fiscale consistente și capacități de producție solide”.