Efectul Bolojan asupra sistemului bolnav al Educației

Cristian Preda se referă şi la analfabetismul care trece examenul de admitere la facultate, la legile făcute pe picior, la compromisurile dictate de subfinanțare ca şi la protestele alarmiste ale sindicatelor care nu vin cu soluții.

DW: Cristian Preda, deși măsurile bugetar-fiscale asumate de guvernul Bolojan privesc doar învățământul preuniversitar, efectele se răsfrâng și asupra învățământului superior. Sindicaliștii din învățământ, care protestează zilnic în fața Ministerului Educației și amenință cu boicotarea începerii anului școlar, susțin că mărirea normei didactice și a efectivelor claselor din ciclul primar, gimnazial și liceal va duce învățământul de râpă. Cum apreciați acest diagnostic înainte ca boala să se fi instalat?

Cristian Preda: Eu când am terminat liceul într-o clasă cu 40 de elevi, din care am intrat toţi la facultate, pot să spun că poţi să faci învăţământ bun şi cu mai mult de 25 de elevi la o clasă. Sigur că lumea s-a obişnuit acum cu clase mai mici, dar eu cred că problema fundamentală în învăţământul preuniversitar este calitatea predării, nu numărul elevilor dintr-o clasă. Calitatea predării e slabă şi pentru că încă din 1990 au ajuns în învăţământul preuniversitar oameni slab pregătiţi care acceptau salarii foarte mici, dezolant de mici în acest mediu, excepţie făcând dascălii dedicaţi, cu vocaţie, care şi-au făcut din munca la catedră un ideal și cărora nu le-a păsat cât de puţin câștigă.

Cu aceste excepții, ca să fim foarte direcți și să nu ne mai ascundem după degete, cei care au ajuns în sistemul de învățământ au fost și sunt și acum oameni care nu au vizat o altă profesie. Repet, problema este calitatea predării și capacitatea acestor oameni de a se adapta la evoluția științifică, la evoluția disciplinară, la metodele pedagogice din sistemele de educație europene performante.

Vedem ce se-ntâmplă la examenele de definitivat și titularizare, nu generalizez, dar calitatea unei ore de clasă e precară. Repet, sunt oameni pasionați cărora nu le-a păsat că au câștigat prost treizeci de ani, dar și-au făcut meseria indiferent de împrejurări, însă o mare parte e formată din oameni slab pregătiți care pe deasupra dau meditații în particular, pe bani nefiscalizați.

Acuma s-au adunat toate, pentru că în momentele astea în care ai crize financiare, crize economice, cum avem acum, încerci să profiți de pe urma crizei ca să rezolvi probleme structurale. În astfel de momente trezești toate nervozitățile acumulate în timp.

O problemă intens discutată și disputată privește comasarea școlilor cu puțini elevi din mediul rural. Se pierd niște posturi, dar se câștigă bani la buget. Ilie Bolojan și Daniel David sunt scoși țapi ispășitori, dar nici sindicatele nu vin cu soluții.

Dacă într-adevăr comunitățile locale ar fi bogate și ar putea să plătească pentru a avea o școală cu puțini elevi, ar avea sens ca acea școală să rămână pe loc. Dar dacă ești într-o comună, cum sunt majoritatea, care nu are bani nici măcar pentru salariile primăriei, dacă nu are venituri din care să-și susțină școala, nu să o susțină ministerul Educației din puținii bani pe care îi are, nu are sens ca niște învățători și profesori să fie plătiți la o școală cu zece-douăzeci de elevi.

Pe de altă parte, sunt primării care și-ar putea finanța școala din comună dacă nu ar cheltui toți banii pe salariile funcționarilor. Am auzit primarul unui orășel cu vreo cinci mii de locuitori care se plângea „Domneʼ, ce-mi taie mie fonduri Bolojan?“. Am fost curios să aflu ce-l supăra așa de tare pe primar. Avea 52 de oameni angajați la primărie, 15 consilieri locali, în timp ce la primăria București sunt 55 de consilieri.

Noi vedem toate aceste lucruri într-un mod dramatic în situațiile în care criza îți expune în nuditatea lor compromisurile făcute de-a lungul timpului. Școlile din mediul rural nu produc elevi buni, cu excepțiile de rigoare, și vedem asta din cât de mică e rata de intrare în facultăți, deși au porțile larg deschise. Noi avem la facultatea de Științe Politice locuri pentru elevii din mediul rural și nu sunt ocupate.

Cât de bine pregătiți, cât de mobilați pentru ciclul universitar vin absolvenții de liceu? Sunt statistici care arată că analfabetismul funcțional dă examen de admitere la facultate și intră fără probleme în mediul academic.

Avem studenți care, deși au absolvit bacalaureatul cu media nouă, mănâncă litere când scriu de mână. Avem studenți buni, dedicați, care și-au găsit și își urmează vocația, dar avem și studenți care intră la facultate și o absolvă cu chiu cu vai doar pentru că dă bine, pentru că așa vor părinții, pentru că e la modă.

Ați avut două mandate de europarlamentar, ați fost decanul Facultății de Științe Politice a Universității din Bucureşti. De bună seamă că ați cunoscut îndeaproape sistemele de învățământ din țările europene performante în acest domeniu fundamental. Ce au ceilalți europeni iar noi nu avem, ca să spun așa?

Finanțarea Educației, asta se știe, e mult mai generoasă în alte țări europene. La noi, a fost introdus un procent de 6% din PIB în Pactul pentru Educație, pe care am avut onoarea să-l gestionez când eram consilierul președintelui Băsescu. Miza era că, în timp, vom putea recupera decalajul de finanțare a Educației în raport cu celelalte țări ale Uniunii Europene. După cum se știe, acest procent, promițător, a fost mereu reportat de guvernele care ar fi trebuit să și-l asume. Problema e că dacă tu ai țări nordice unde învățământul e foarte dezvoltat, finanțat cu 8% sau chiar mai mult din PIB, care e mult mai mare decât al nostru, evident că sporești decalajul calității învățământului față de aceste sisteme.

Revin la relația primăriilor cu școala. Ce-au făcut aceste primării până acum? Au ameliorat într-adevăr condițiile logistice. Sunt elevi care vin din licee în facultăți și văd că facultățile sunt mai prost dotate și se miră, pentru că da, primăriile au băgat bani în localuri, dar nu în creiere, au băgat bani în ziduri, dar nu în minți. Avem școli moderne, cu dotări luxoase în unele cazuri, dar profesori care sunt plătiți mai prost decât unul care livrează pizza.

În ultimii ani, salariile în învățământ s-au mărit substanțial, mai ales după greva maraton din primăvara lui 2023, când a existat riscul înghețării anului școlar. Inclusiv debutanții au acum salarii decente.

Da, dar au trecut 35 de ani. Profesorii dedicați au ieșit la pensie, alții au plecat din sistem către alte profesii sau au emigrat. Lucrurile urmează o logică a derizoriului, chiar și în învățământul universitar sunt probleme, se trișează masiv, pentru că sistemul universitar este de la Marga încoace bazat pe finanțarea pe cap de student, și tu, dacă-l pici pe un student, dacă acel student nu trece anul, tu pierzi subvenția. Este un compromis damnabil, un certificat de absolvire în alb.

Revin la una din verigile slabe ale sistemului de învățământ. Notele, atât în învățământul primar cât și în cel gimnazial și liceal, sunt mult mai mari decât o evaluare corectă a cunoștințelor. De ce? Pentru că guvernează o întrecere între școli și, mai grav, pentru că profesorii care meditează în particular umflă, ca să zic așa, notele elevilor pe care îi meditează. Părinții trebuie să fie mulțumiți pentru că plătesc două sute de lei pentru o ședință de meditație. E un cerc vicios care încurajează o instanță a mediocrității, dacă nu chiar a analfabetismului funcțional.

Cam așa stau lucrurile. Ai un șoc atunci când studenți care n-au luat în ciclul preuniversitar decât nouă sau zece se trezesc că iau la examen doar nota cinci sau nu trec examenul. Sunt contestații peste contestații și autoritatea profesorului universitar e pusă astfel sub semnul întrebării. În esență, ne mișcăm într-un compromis foarte jos pentru ca toată lumea să treacă printr-un sistem care este subfinanțat și care ajunge să nu ceară prea mult. Am avut miniștri analfabeți, rectori făcuți pe puncte, navigăm neputincioși într-un domeniu vital superpolitizat, cam așa stau lucrurile, și o spun din interiorul sistemului.

Sindicatele pichetează Ministerul Educației de săptămâni întregi și amenință cu boicotarea începerii anului școlar. Mulți părinți se întreabă chiar și acum dacă începerea anului școlar nu va fi amânată, în ciuda anunțului clar al ministrului Educației Daniel David că școala începe luni, 8 septembrie. Cu cine joacă sindicatele, de fapt, și câtă legitimitate au revendicările împotriva pachetului de măsuri bugetar-fiscale asumate de guvernul Bolojan, mai exact, de prim-ministrul Ilie Bolojan?

Finanțarea care ți-e dată pe cap de student nu-ți permite să organizezi concursuri pentru a acoperi acele norme vacante cu titulari. În același timp, legea-ți cere să ai mult peste normele de bază, pentru că numărul de ore prevăzute sunt mult peste numărul titularilor. Deci e un sistem bolnav și e ca atunci când se-apucă unul să facă o operație, și nu doar o anestezie, lumea sare din toate direcțiile și se acumulează toate aceste inconveniențe.

O ultimă întrebare. De ce în grupul de lucru care a pus pe hârtie toate măsurile care afectează cursul leneș al învățământului preuniversitar nu au fost chemați și specialiști din mediul academic, având în vedere faptul că gara finală a unui ciclu de învățământ e amfiteatrul?

Noi n-am știut nici cine a pus pe hârtie „România Educată“ a lui Iohannis. Sunt toți sub acoperire, nu au nici măcar coduri din astea numerice. Eu rămân la convingerea că atunci când fostul președinte Băsescu a pornit un proces foarte bun, când a pornit comisia Miclea, erau experți foarte buni, inclusiv Daniel David, inclusiv Funeriu, care ulterior au devenit miniștri. Atunci au fost cooptați profesori din preuniversitar și din facultăți, lideri sindicali, a fost realmente un dialog care a căutat să dea o soluție. Mai întâi USL-ul și Ponta au îngropat acel pact pentru că era o „construcție băsistă“, ulterior Iohannis a mai aruncat o lopată de țărână și s-a ales praful. După șapte ani de mandat, Klaus Iohannis avea să scoată din buzunarul Cotroceniului marele eșec „România Educată“, piedestalul legilor absolut nefuncționale pentru învățământul preuniversitar și cel academic.

Cristian Preda este profesor universitar la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București. A exercitat două mandate de deputat în Parlamentul European.

Dintre cărțile publicate: „Contribuții la istoria intelectuală a politicii românești“; „Partide și alegeri în România postcomunistă“; „Regimul, partidele și sistemul politic din România“.

Interviul a fost realizat de George Arun.