După trei ani de război: ce se vede pe teren

Cu toate acestea, războiul nu e perceput peste tot în Bugeac, regiunea pentagonală delimitată de Prut, Dunăre, Nistru și Marea Neagră, ca o agresiune inamică. În vreme ce mulți tineri din zonă luptau pe front în condiții dure împotriva invadatorilor, unii rămași acasă vedeau în războiul declanșat de Moscova doar o pedeapsă a fratelui mai mare iar alții așteptau pur și simplu venirea rușilor pentru refacerea unei lumi pe care au cunoscut-o ei sau părinții lor în perioada sovietică, un dor mai degrabă irațional după un timp dur, stabil în rosturile lui elementare, în care libertatea era un vis de neatins. 

În vreme ce ei nu se puteau descotorosi de vechea himeră a imperiului dispărut, trecutul s-a întors în mod neașteptat și rușii au început să le bombardeze porturile, pentru că Dunărea și-a recăpătat importanța strategică odată cu blocada din Marea Neagră. Așa că navele ucrainenilor au luat drumul fluviului pentru a evita să fie lovite de dronele rusești și atunci Moscova a început să bombardeze porturile. Reni, Izmail, Kilia au fost atacate nopți în șir. Ploaia de drone rusești a ajuns până în Delta românească, acolo unde brațele și canalele se împletesc în curbe complicate iar hărțile trasează neclar frontierele, dând naștere la ambiguități, favorizând trădările și lașitățile.

La Reni am văzut pentru prima dată un autobuz plin doar cu femei și copii, fiindcă bărbații erau pe front sau muncă în port. Era o cursă obișnuită dinspre centru spre marginea orașului. La Izmail, rectorul universității mi-a spus cu multă convingere că „Ucraina risca să ajungă ca Belarus, dacă nu intră în război”, adăugând cu tristețe că oamenii sunt ușor de manipulat, că puterea de la Kiev a făcut multe greșeli de când rușii au invadat țara și că într-adevăr sunt mulți dușmani în interior.

Într-un fel e mai ușor să se apere de invadatorii în uniforme, decât de trădătorii ascunși: unii sunt vizibili, vocali, entuziaști pro-ruși, care încă așteaptă invadatorul să se așeze în orașul lor, alții în schimb se declară ucraineni până în măduva oaselor, dar lucrează pentru ruși în ascuns, fără să prindă nimeni de veste. Șeful Universității din Izmail era totuși optimist. Crede în victorie și știe că în Bugeac nu pot fi conflicte interetnice, pentru că aici e greu să ai o identitate clară. Mama lui, de pildă, e bulgăroaică, dar o bunică din partea mamei e româncă și bunicul rus, tatăl lui e găgăuz,  bunica dinspre tată e tătăroaică, în vreme ce bunicul e ucrainean. Familiile sunt multietnice în Delta ucraineană și mai departe până spre Cetatea Albă și Odesa.  

În documentarea pentru cartea mea „Cine râvnește la Gurile Dunării” am întâlnit mulți patrioți ucraineni, dar și destui rămași nehotărâți între dramele Kievului și aroganța Moscovei. La Kilia, aproape de port, se vede locul în care dronele rusești au lovit silozuri și rezervoare de combustibil, terenul pârjolit, resturile înegrite între brațul Dunării și blocurile de patru etaje garnisite cu prea multe antene parabolice bune de prins propaganda moscovită.

Mai departe, spre Cetatea Albă, am văzut Podul Zatoka, peste Estuarul Nistrului, avariat de ruși de mai multe ori. Din mai 2022 până în februarie 2023, infrastructura acestui pod mobil care își poate ridica partea din mijloc pentru a face loc navelor mari să treacă a fost atacată de cinci ori cu rachete Kalibr lansate de pe navele militare ale Rusiei. De fiecare dată a fost reparat sub imperiul urgenței, fiindcă linia ferată care trece peste Podul Zatoka este singura care face legătura între Odesa și Republica Moldova. Pe aici ajungea combustibilul necesar armatei ucrainene trimis din Vest și tot pe această cale puteau trece grânele dinspre Est către Occident. E calea cea mai rapidă, inclusiv pentru transporturi strategice. În februarie 2023, rușii au experimentat pentru prima dată o dronă marină kamikaze de suprafață pentru a distruge acest pod mai grav decât o făcuseră anterior.

Peste tot în drumurile mele prin Delta ucraineană și mai departe spre Odesa am găsit semne ale războiului, ale distrugerilor mai vechi sau mai noi, ale trădărilor nevăzute, ale loialităților negate sau ale lașităților bine camuflate.