Deschiderea Berlinalei cu un film turnat în România

In ciuda somptuoasei gale şi a filmului "Cold Mountain", de Anthony Minghella, turnat (economic) în fermecătorul spaţiu medieval transilvan, cu la fel de fermecătoarea Nicole Kidman în rolul principal, Berlinala pare să fi debutat sub o zodie nu tocmai fastă. Nici filmul şi cu atît mai puţin gala care au inaugurat ce-a de-a 54-a ediţie a Berlinalei - un festival trecînd, pe lîngă cele din Cannes şi Veneţia, drept unul dintre cele mai importante din Europa - n-au convins cu adevărat publicul prezent în palatul de pe Potsdamer Platz, situat în centrul nervos al Germaniei.

Circa 2.000 de oaspeţi s-au prezentat, ce-i drept, la marea petrecere cu care a început festivalul, dar (ce fatală deosebire faţă de epoca româno- elveţianului Moritz de Hadeln) printre miile de musafiri, cineaşti, producători, actori, au strălucit prin absenţă tocmai hollywoodienii. Cu excepţia notabilă, dar nu mai puţin deprimantă a legendarei Faye Dunaway, aflată într-o demnă şi curajoasă luptă cu necruţătoarea vîrstă, un război pe care însă nici măcar dîrza americancă din "Bonney and Clide" n-are, din nefericire, cum să-l cîştige.

Pînă la 15 februarie, Berlinul va deveni aşadar un mare ecran. Se vor prezenta 400 de pelicule, între care 23 provenind din SUA, America Latină, Europa şi Asia vor figura în competiţia (de regulă acerbă) pentru urşii de aur şi de argint ai festivalului.

Dacă vestea cea proastă, pentru toţi, e că la cîrma Berlinalei nu se mai află Moritz de Hadeln, devenit unul din marii maeştri ai mostrei veneţiene, ştirea bună, cel puţin pentru germani e semnificativ sporita prezenţă la festival a cinema-ului autohton, de care s-a ocupat cu vădită simpatie şi stăruinţă succesorul româno-elveţianului. Actualul director, germanul Dieter Kosslick, s-a grăbit de altfel să introducă în concurs două pelicule germane, semnate de Romuald Karmaker şi de Fatih Akin. Rămîne de văzut cu cît succes. De notat e, că starea cinematografiei germane s-a ameliorat realmente net, în ultimii cîţiva ani. Ceea ce n-a dimunat însă defel ponderea fimului american. Nu mai puţin de 5 pelicule de peste ocean figurează în competiţie şi, oglindă a noului parteneriat politic berlinezo-parizian, se luptă pentru urşi de aur şi alte 5 din Franţa. Vom reveni fireşte asupra evoluţiilor interesante înregistrate la această Berlinală, unde nu e totuşi exclus să mai descindă cîndva şi cîţiva monştri sacrii. Iar dacă nu - tant pis.