De ce rata natalității din Germania continuă să scadă

Recent, când Julia Brandner și-a prezentat cartea „I'm not kidding”, influencerița și comediana în vârstă de 30 de ani a fost insultată în mod grosolan. O mamă a trei copii, în vârstă de 72 de ani, a luat cuvântul și a atacat-o în fața publicului, numind-o egoistă – așa povestește Brandner pentru DW. Și totuși, cartea în care austriaca stabilită la Berlin explică cu mult umor și sinceritate de ce nu a vrut niciodată să rămână însărcinată și de ce s-a sterilizat, primește și multe reacții pozitive.

Despre ura cu care se confruntă din partea unor persoane, ea spune:
„Ești etichetată imediat ca o revoluționară. Dacă spui că nu vrei copii, ești făcută rapid responsabilă pentru subminarea sistemului de pensii și a contractului între generații și ți se spune că tu, de fapt, ești vinovată pentru dispariția umanității.”

Critica la adresa lui Brandner se aprinde în jurul unei cifre pe care multe femei tinere o califică drept progres în ceea ce privește autodeterminarea, în timp ce altele o consideră un semn prevestitor al declinului bunăstării și al unei populații în continuă scădere: 1,35. Aceasta este media numărului de copii pe care femeile din Germania i-au născut în 2024, conform Oficiului Federal de Statistică. Rata natalității în rândul femeilor germane este de doar 1,23, în timp ce la femeile străine ajunge la 1,84. Sau, în cifre absolute: 677.117 copii – cu peste 15.000 mai puțini decât în anul precedent.

AfD preia tema scăderii ratei natalității

Julia Brandner avea 28 de ani când s-a sterilizat, iar ginecoloaga ei a cerut un aviz psihiatric privind capacitatea ei de discernământ pentru a aproba intervenția. Intensitatea dezbaterii stârnite de cartea sa a luat-o oricum prin surprindere.

Ea observă o tot mai mare orientare spre dreapta în vremuri instabile, o reîntoarcere la valori tradiționale, în care femeile ar trebui din nou să stea la cratiță și să aibă grijă de copii. Astfel, chiar și AfD, partid considerat parțial de extremă dreapta, a preluat tema scăderii natalității și cere mai mulți copii în loc de imigrație, ca soluție pentru lipsa de forță de muncă calificată.

Critica lui Brandner: și în anul 2025, tema copiilor este aproape complet pusă pe seama femeilor. „Mai ales numeroasele mame singure sunt lăsate de izbeliște, în timp ce tații sunt prea puțin trași la răspundere. A avea copii reprezintă un risc imens de sărăcie pentru femei. Nu este normal ca și în ziua de azi o femeie să fie nevoită să-și sacrifice bunăstarea pentru a asigura bunăstarea societății.”

Rata natalității scade la nivel global

Nu este ca și cum Germania ar fi singură în ceea ce privește scăderea ratei natalității. La nivel mondial, cifrele scad drastic – în Coreea de Sud chiar până la 0,75. Singura excepție este zona Sahelului, unde femeile încă nasc în medie peste cinci copii.

Michaela Kreyenfeld este sociolog și a fost expertă în redactarea raportului guvernului federal privind situația familiei. Ea constată o legătură din ce în ce mai strânsă între crizele economice, incertitudini și comportamentul demografic. Într-un interviu pentru DW, ea spune: „Este egoism sau pur și simplu un act de autodeterminare faptul că unele femei nu mai doresc să aibă copii? Despre asta vorbim cel puțin din anii 1970, deci nu este deloc ceva nou.”

Ceea ce este nou, adaugă ea, sunt crizele multiple: „Pandemia de coronavirus, schimbările climatice accelerate și inflația ridicată. Mai ales pentru generația tânără, este o situație complet diferită față de ce am cunoscut până acum.”

Elon Musk și pronataliştii promovează ideea de a avea mai mulți copii

În Statele Unite ia naștere în prezent o mișcare opusă, avându-l în frunte pe cel mai bogat om din lume ca reprezentant proeminent: pronataliștii și Elon Musk își doresc să aducă pe lume cât mai mulți copii posibil.

Președintele rus Vladimir Putin le îndeamnă și el pe femeile din Rusia să facă mai mulți copii – iar cei care încurajează public lipsa copiilor riscă amenzi de până la 4000 de euro, potrivit lui Kreyenfeld. În astfel de politici, bunăstarea copiilor sau a părinților – și cu atât mai puțin a femeii – nu este în centrul interesului. Un exemplu: sarcinile la adolescente. Condițiile în care se nasc copiii sunt, așadar, secundare.

Un exemplu de avertizare din trecutul Europei de Est este România, spune sociologul: „Președintele Ceaușescu a crescut drastic rata natalității de la 1,8 la 4 într-un singur an, prin măsuri drastice – a restricționat accesul la mijloacele contraceptive și a impus pedepse draconice pentru avort. Rezultatul a fost așa-numita ‘generație pierdută’ din România: o generație de copii de care părinții nu s-au ocupat, pentru că nu și-au dorit acei copii.”

„Fertility gap” – decalajul dintre dorința de a avea copii și rata natalității

Ce se poate face, așadar, pentru a crește din nou rata natalității, fără a exercita presiuni politice? Răspunsul îl are Martin Bujard, care studiază în detaliu natalitatea în Germania și cunoaște cifrele din ultimele două decenii până la zecimale. Director adjunct al Institutului Federal pentru Cercetarea Populației, el afirmă că dezbaterea despre femeile care aleg în mod conștient să nu aibă copii, precum Julia Brandner, ratează de fapt miza reală.

„Dacă cineva nu dorește copii, este o decizie personală. Acest lucru nu ar trebui stigmatizat, iar societatea acceptă din ce în ce mai mult ideea unei vieți fără copii.”

Problema este însă alta: „Noi întrebăm empiric care sunt dorințele legate de copii – iar în 2024 acestea arătau că, în medie, femeile și bărbații își doresc aproximativ 1,8 copii. Asta înseamnă clar mai mult decât rata natalității de 1,35. Dacă aceste dorințe reale s-ar transforma în realitate, am avea probleme demografice mai mici și, pe termen lung, un nivel de bunăstare mult mai ridicat.”

„Fertility gap” desemnează diferența dintre numărul de copii dorit și rata natalității reale – adică faptul că multe femei ajung în cele din urmă să aibă doar un copil, deși și-ar fi dorit doi. Motivele pot fi multiple: poate că își găsesc mai târziu o relație stabilă, poate pentru că în dezbaterea publică copiii sunt tot mai des percepuți ca o problemă, nu ca o împlinire, și poate și pentru că politicile publice nu fac suficient pentru a sprijini maternitatea.

Temă pentru acasă pentru Germania: reconcilierea între muncă și familie

Martin Bujard laudă totuși eforturile Germaniei din trecut în domeniul politicilor familiale, precum extinderea rețelei de grădinițe și școli cu program prelungit sau introducerea indemnizației parentale la începutul anilor 2000. Acesta a fost o adevărată schimbare de paradigmă, recunoscută internațional, întrucât Germania s-a aflat timp de decenii printre ultimele locuri din lume în ceea ce privește rata natalității.

Totuși: „Din 2013 avem un drept legal la îngrijirea copiilor, dar acest drept nu mai este atât de sigur, pentru că serviciile de îngrijire lipsesc adesea. Există un deficit de personal calificat în acest domeniu, iar în sistem intră, în cele din urmă, prea puțini bani. Dacă ar exista suficiente fonduri, s-ar putea discuta și despre salarii mai mari pentru educatorii și educatoarele din creșe și grădinițe.”

Mai mulți bărbați decât femei între 30 și 50 de ani nu au copii

Germania este chemată să își intensifice din nou eforturile în domeniul politicilor familiale, pentru că tendințele sunt îngrijorătoare: 22% dintre femeile și 36% dintre bărbații cu vârste între 30 și 50 de ani nu au copii în prezent, potrivit Ministerului Federal pentru Familie, Vârstnici, Femei și Tineret. Iar conform Oficiului Federal de Statistică, în Germania numărul mediu de copii la un bărbat era, în 2024, de doar 1,24.

În special tinerele cu studii superioare rămân din ce în ce mai des fără copii. Singura cale, spune directorul adjunct al Institutului Federal pentru Cercetarea Populației, este îmbunătățirea compatibilității dintre muncă și viața de familie.

„Cel mai rău scenariu este ca, dacă rata natalității va continua să scadă, în 2030 să ne confruntăm cu probleme și mai grave în sistemul de asigurări sociale. Asta ar însemna pierderi mari de bunăstare: contribuțiile la asigurările sociale ar trebui majorate, pensiile ar scădea, iar în sistemul de sănătate și în cel de îngrijire s-ar impune reduceri suplimentare.”