Croații și sârbii comemorează operațiunea militară "Furtuna"

O dată pe an, pe 5 august, micuțul și adormitul oraș Knin, aflat în interiorul Dalmației de Nord, se trezește și devine centrul vieții politice din Croația. Elita politică și militară a țării se adună sub steagul național de 20 de metri, pe ruinele cetății aflate deasupra orașului, unde se țin discursuri patriotice pline de patos și se decernează medalii. Se sărbătorește „Ziua Victoriei și a Recunoștinței Naționale”, precum și „Ziua Apărătorilor Croați”, în amintirea operațiunii militare „Oluja” („Furtuna”), desfășurată între 4 și 7 august 1995.

Arborarea steagului supradimensionat deasupra cetății din Knin este considerată până astăzi un simbol al victoriei glorioase a trupelor croate asupra sârbilor din Croația în timpul războaielor din fosta Iugoslavie din anii 1990. La acea vreme, armata croată și unități de poliție au recucerit întreaga regiune Krajina [zonă de frontieră cu Bosnia, n. red.] într-o ofensivă de amploare desfășurată în doar 85 de ore — recuperând astfel cea mai mare parte a treimii din teritoriul croat care fusese ocupată de sârbii rebeli încă din 1991.

Punct de cotitură și în războiul din Bosnia

Totodată, operațiunea Oluja a marcat și o cotitură militară în războiul din Bosnia și Herțegovina: într-o acțiune coordonată a armatelor croată și bosniaco-herțegovineană — sprijinită de NATO printr-un suport aerian limitat — a fost pus capăt asediului sârb asupra orașului Bihac din vestul Bosniei, iar întreaga zonă a fost recucerită. La scurt timp, forțele croato-bosniace au preluat controlul și asupra altor părți ale Bosniei. Teritoriul aflat sub control sârb a fost redus de la 70% la 49% din suprafața țării, ceea ce a dus, în cele din urmă, la Acordul de pace de la Dayton, negociat de Statele Unite.

Războaiele din fosta Iugoslavie, care au început în 1991 odată cu declarațiile de independență ale Sloveniei și Croației față de statul iugoslav comun și cu războiul de zece zile din Slovenia, s-au încheiat provizoriu odată cu aceste evenimente. Totuși, sfârșitul definitiv a venit abia patru ani mai târziu, când NATO a intervenit împotriva Serbiei în războiul din Kosovo, intervenție care a dus ulterior la crearea statului independent Kosovo.

Exodul sârbilor

Operațiunea militară croată „Furtuna” a adus însă și o schimbare profundă și, cum avea să se dovedească mai târziu, de durată pentru țară: în timpul celor 85 de ore și imediat după aceea, aproximativ 200.000 de sârbi au părăsit regiunea Krajina în direcția Serbiei. Mulți au fost alungați cu forța, însă majoritatea au fugit de teama represaliilor din partea trupelor croate care înaintau. În anii anteriori, peste 170.000 de croați fuseseră deja expulzați din zonele Croației dominate de sârbi, mai ales la începutul războiului. De asemenea, au existat sute de crime comise de trupele sârbe împotriva civililor croați.

După cum s-a dovedit ulterior, această teamă a fost justificată: în legătură cu operațiunea „Oluja”, organizația croată pentru drepturile omului Documenta.hr a raportat numeroase acte de jaf, distrugerea și incendierea a numeroase case ale sârbilor și chiar a unor sate întregi. Peste 1.000 de civili sârbi care rămăseseră în zonă au fost uciși în timpul acestor evenimente.

Tribunalul pentru crime de război de la Haga

Deși majoritatea acestor crime sunt bine documentate, puțini au fost cercetați, iar și mai puțini au fost condamnați pentru ele. Autoritățile judiciare din Croația au manifestat, după război, un interes redus pentru investigarea crimelor comise de soldați croați.

Nici Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII) de la Haga nu a identificat responsabili. Astfel, deși Ante Gotovina, unul dintre comandanții supremi ai armatei croate, împreună cu un alt general croat, au fost condamnați în 2011 la ani grei de închisoare pentru crime de război, ambii au fost achitați în apel la scurt timp și eliberați din detenție.

Chiar dacă, în anii care au trecut de la război, mulți dintre refugiați s-au întors în Croația, sârbii — care înainte de conflict jucau un rol important în structura politică a țării, fiind o minoritate constitutivă — au ajuns astăzi să aibă doar o importanță marginală în societatea croată.

Croația: o victorie eroică

Deși au trecut deja trei decenii de la operațiunea „Oluja”, evaluările diferă considerabil între partea sârbă și cea croată. În Croația, percepția este clar pozitivă: operațiunea este văzută ca una perfect legitimă, justificată și eroică din toate punctele de vedere, desfășurată în cadrul unui război de apărare.

Cu ocazia celei de-a 30-a aniversări, la Zagreb, capitala Croației, a fost organizată pe 31 iulie 2025 o amplă paradă militară. Într-o coloană lungă au fost prezentate toate echipamentele militare de care dispune în prezent armata croată. Au participat numeroși soldați și au fost expuse multe tehnologii moderne, iar deasupra spectatorilor au survolat avioanele de luptă Rafale de fabricație franceză, recent achiziționate.

Pentru prima dată, la o astfel de defilare au participat și soldați din alte state membre NATO, întrucât Croația este membră a alianței din 2009. De asemenea, au fost aduși special pentru paradă două tancuri Leopard împrumutate din Germania — Croația nu deține încă astfel de tancuri, dar a lansat deja o comandă oficială.

Cu această ocazie, președintele Croației, Zoran Milanović, a scris pe profilul său de Facebook: „Ne sărbătorim victoriile, nu urâm pe nimeni. Suntem pe deplin conștienți – și îmi doresc ca și cei care vor veni după noi să fie la fel de conștienți – că a fost o victorie a soldaților croați, a poporului croat și a conducerii croate de atunci.”

Serbia: Un pogrom

Din perspectiva sârbă, operațiunea „Oluja” nu este doar cea mai mare înfrângere militară suferită în timpul războiului iugoslav, ci și un simbol al expulzării sârbilor, al crimelor de război comise împotriva lor și al distrugerilor masive. În acest spirit, președintele sârb Aleksandar Vučić a repetat, la ceremonia de comemorare din acest an — desfășurată sub motto-ul „Oluja este un pogrom – Nu vom uita niciodată” — narativul vechi potrivit căruia sârbii suferă de 30 de ani din cauza unei nedreptăți imense din partea comunității internaționale.

„Nu vom mai permite niciodată ca cineva să amenințe libertatea sârbilor”, a declarat Vučić, adăugând că străinătatea ar întări toate statele din jurul Serbiei, dar i-ar slăbi doar pe sârbi. În continuare, el a spus că Serbia nu amenință pe nimeni, dar că pe 20 septembrie va arăta tuturor „ce fel de armată populară am construit” și că Serbia este suficient de puternică pentru a se apăra singură. Pentru acea zi este planificată o mare paradă militară la Belgrad.

La fel ca la defilarea din Zagreb, și aici vor survola deasupra spectatorilor avioane de luptă franceze Rafale — semn că piața de armament este, în prezent, extrem de disputată.