Criza refugiaţilor: Cum a afectat Europa?

Când cancelara germană din epocă, Angela Merkel, a rostit cu un deceniu în urmă celebra propoziţie "Vom reuşi asta!", care pe unii îi scandalizează şi astăzi, urmările au fost ample şi pentru Germania şi pentru Europa.

După ce a rostit propoziţia respectivă, Merkel a luat în septembrie 2015 decizia ca poliţia să nu-i mai oprească la graniţă pe refugiaţi. Drept urmare, între anii 2015-2016 mai bine de un milion de oameni au depus în Germania cerere de azil.

Şi în întreaga UE numărul solicitanţilor de azil a crescut masiv. În anul 2015 oficiul de statistică al UE, Eurostat, a înregistrat 1,2 milioane de cereri de azil şi în 2016 mai bine de 1,5 milioane.

În anii care au urmat numărul solicitărilor de azil a rămas peste nivelul din 2015, cu excepţia anului 2020. După o nouă creştere a numărului la peste un milion în 2023, cifrele sunt în prezent în scădere. Multă vreme, Germania a fost destinaţia preferată a celor care intenţionau să solicite azil în UE. Doar în 2025, potrivit presei, Franţa a devenit destinaţia lor favorită.

Migraţia este una din temele cele mai importante pentru electoratul european

Aceste evoluţii au lăsat urme în Europa. La ultimele alegeri europarlamentare, cele din 2024, 24 la sută din cei chestionaţi au declarat, potrivit Eurostat, că migraţia trebuie dezbătută prioritar.

Şi în cadrul alegerilor naţionale tema a jucat un rol proeminent, mai ales în statele membre UE în care în ultimii ani câştigătoare la urne au ieşit partide populiste de dreapta, cum ar fi Austria şi Olanda.

Anouk Pronk, expertă în cadrul Institutului Clingendael din Olanda, a declarat pentru DW că pe durata campaniei electorale din noiembrie 2023 a existat o "concentrare obsesivă" pe această temă.

Pe atunci s-a spus că migraţia se află la baza problemelor cu care ţara se confruntă, de exemplu criza spaţiului locativ, suprasolicitarea sistemelor de protecţie socială şi problemele existente în şcoli şi în sistemul de sănătate. În prezent Pronk observă că executivul de la Haga încearcă să rezolve aceste probleme şi să nu mai prezinte migraţia ca pe un ţap ispăşitor, vinovat pentru tot ce nu funcţionează în ţară.

Nu doar în Germania, ci şi la nivel european apar mereu plângeri că sistemele enumerate mai sus sunt suprasolicitate din pricina solicitanţilor de azil. Parţial asta a dus la măsuri drastice, de pildă în Belgia, unde din 2023 statul nu mai asigură spaţiu locativ pentru solicitanţii de azil de sex masculin.

Au devenit europenii mai duşmănoşi faţă de imigranţi?

Între opinia publică şi importanţa care se acordă acestei teme există o deosebire, a explicat pentru DW Lenka Drazanova. Iar importanţa subiectului migraţie a luat amploare în ultimii ani prin prezenţa sa tot mai pronunţată în mass media şi în dezbaterile politice, susţine experta, politolog în cadrul Institutului European din Florenţa.

Fundamental, în societate pro sau contra migraţie sunt aceiaşi oameni şi aceleaşi forţe politice. Dar din 2015 oamenii care sunt împotrivă îşi exprimă cu voce mai ridicată indignarea. Aceasta este schimbarea. Oamenii se simt ameninţaţi, se tem de necunoscut sau de pierderea locului de muncă.

Numărul mare al solicitanţilor de azil sosiţi în Germania a provocat astfel de temeri în rândul oamenilor, în special în ţările din Europa Centrală şi de Est. În context, nu cifrele propriu-zise joacă un rol, ci dezbaterea în sine legată de migraţie.

Discursul vizând migraţia s-a schimbat în Europa

În afară de asta, potrivit lui Drazanova, normele sociale şi cultura politică s-au schimbat din 2015/2016, în privinţa modului în care se discută despre migraţie şi refugiaţi. Aceasta are legătură cu normalizarea discursului extremei drepte.

Şi Pronk consideră că dezbaterea din societate s-a schimbat. Pe vremea cancelarei Merkel, "Vom reuşi asta!" însemna mai mult datoria de a ajuta. Astăzi migraţia este mai degrabă prezentată ca o ameninţare la adresa securităţii.

Aceasta se poate vedea şi analizând noul Pact UE pentru azil şi migraţie. Miza sa principală este apărarea graniţelor şi expulzarea cât mai rapidă a solicitanţilor de azil care nu au drept de şedere în UE. Pronk consideră că motivul acestei schimbări rezidă în suprasolicitarea sistemelor de protecţie socială din statele membre.

UE înăspreşte normele de azil şi se confruntă cu presiuni din partea statelor membre

În Pactul de migraţie şi azil care va intra în vigoare în vara anului 2026 sunt prevăzute aşa-numite proceduri frontaliere pentru solicitanţii de azil veniţi din ţări cu o cotă scăzută de recunoaştere a acestui statut.

UE lucrează în prezent la un regulament nou de expulzare. Până acum, potrivit organizaţiei de ajutoare a refugiaţilor Pro Asyl, migranţii puteau fi expulzaţi doar în ţări cu care aveau o legătură sau dacă erau de acord cu asta. Acest criteriu ar trebui să fie abandonat, consideră Comisia Europeană. Aceasta este considerată premisa expulzării unor oameni împotriva voinţei lor într-un stat cu care există de pildă un acord corespunzător. În plus, este prevăzută înfiinţarea unor "Centre de reîntoarcere". Este vorba de un model despre care se discută de ceva vreme la nivelul UE sub titulatura "Soluţii Inovatoare".

Unele state membre fac presiuni la adresa UE pentru înăsprirea regulilor de azil. La reuniunea la vârf a UE din iunie 2025, 21 din cele 27 de state membre s-au întâlnit pentru elaborarea unor norme mai aspre pentru politica de azil comună. Invitaţiei în acest sens, lansate de Danemarca, Olanda şi Italia, i-a dat curs pentru prima dată şi cancelarul german Friedrich Merz.

Politica nu este sinonimă cu opinia publică

Ambele experte sunt de acord că există o deosebire între dezbaterea politică şi legislaţie, pe de-o parte, şi opinia publică, pe de alta, în materie de migraţie în Europa.

Dezbaterea în cadrul societăţii este mai nuanţată, susţine Pronk. Aceasta s-a putut de exemplu vedea cu ocazia sosirii în UE a refugiaţilor ucraineni, pe care, fundamental, toţi europenii au vrut să-i ajute.

Şi Drazanova a evidenţiat pentru DW că opinia publică este ceva foarte complex în materie de migraţie. Este de exemplu posibil ca una şi aceeaşi persoană care are o atitudine pozitivă faţă de migranţii care se află deja în ţară să respingă o politică deschisă faţă de imigraţie. Una peste alta, studiile arată că în Europa opinia publică s-a mai ameliorat în ultimii ani faţă de migranţi.