Ce sunt sancţiunile secundare?

După ce Rusia a lansat invazia la scară largă în Ucraina în februarie 2022 agresorul a fost supus unor sancţiuni economice decise de SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană şi nu numai. Aceste sancţiuni au restrâns posibilitatea companiilor occidentale şi a persoanelor din vest de a face comerţ şi afaceri cu Rusia.

Sancţiunile au fost un efort de a determina Rusia să-şi schimbe politica fără a se recurge la forţă militară directă.

De atunci sancţiunile au fost suplimentate. Active ale Rusiei din occident au fost îngheţate şi cele mai multe bănci ruseşti au fost excluse din sistemul bancar global.

Din dorinţa de a-şi menţine economia în stare de funcţiune Rusia şi-a redirecţionat comerţul spre alte ţări, cum ar fi China, India, Turcia şi Emiratele Arabe Unite. Pentru a-şi exporta ţiţeiul Rusia a înfiinţat o "flotă fantomă" de petroliere.

Ce sunt sancţiunile secundare?

Pentru a pune capăt acestui joc economic de-a şoarecele şi pisica şi a determina Rusia să ia parte la negocieri de încetare a focului Senatul SUA lucrează în vederea adoptării unei legi susţinute atât de republicani cât şi de democraţi, care să ameninţe ţările care încă fac afaceri cu Rusia cu "sancţiuni secundare".

Sancţiunile primare se instituie împotriva unor ţări sau entităţi străine şi ele restricţionează sau interzic posibilitatea cetăţenilor sau firmelor din ţara care le instituie de a face comerţ cu partea supusă sancţiunilor.

Sancţiunile secundare merg un pas mai departe şi se extind asupra ţărilor, companiilor şi persoanelor terţe care fac afaceri cu partea supusă sancţiunilor.

Chiar dacă aceste entităţi terţe nu sunt supuse direct legilor ţării care instituie sancţiuni, ele sunt supuse presiunilor să se supună sau să suporte consecinţe dacă fac în continuare afaceri cu ţara sancţionată.

"Sancţiunile secundare nu încearcă să silească părţi terţe să adopte politica de sancţiuni a ţării care le-a instituit", a explicat John F. Forrer într-un studiu publicat de  institutul de studii strategice Atlantic Council de la Washington. "Ţara care a instituit sancţiuni restricţionează posibilitatea propriilor firme sau cetăţeni de a avea relaţii comerciale cu o serie de firme desemnate sau indivizi", a precizat el.

Proiectul de lege la care Senatul SUA lucrează prevede taxe vamale de 500% pentru mărfuri importate din orice ţară care cumpără sau vinde ţiţei din Rusia, uraniu, gaze naturale şi petrol sau produse petrochimice.

Cine foloseşte sancţiuni secundare?

SUA sunt principalul susţinător al sancţiunilor secundare. Puterea acestora rezidă în importanţa dolarului american la nivel global şi în teama de a pierde accesul la piaţa americană sau la sistemul financiar american.

Dat fiind că un procentaj semnificativ din comerţul transfrontalier se face în dolari sau prin sistemul bancar american, aceasta conferă SUA o pârghie redutabilă. Pentru numeroase ţări păstrarea acestui acces poate părea mai importantă decât afacerile cu regimuri supuse sancţiunilor.

"În vreme ce sancţiunile secundare pot 'lucra' ca parte a unui pachet mai amplu, intenţia, momentul şi credibilitatea acestei ameninţări sunt importante", a explicat Lena Surzhko Harned, director asociat al Public Policy Initiative din cadrul Penn State Behrend.

Ele sunt un instrument important cu caracter simbolic. "Dar, ca orice ameninţare, îşi pierd puterea dacă nu sunt percepute drept credibile sau dacă se găsesc posibilităţi de eludare ", a adăugat ea pentru DW.

Cum au fost ele folosite în trecut?

Administraţia Obama a folosit sancţiuni secundare pentru a penaliza bănci şi alte companii care făceau afaceri în Iran în efortul încununat cu succes de a determina ţara şi participe la negocieri vizând limitarea programului său nuclear.

Mai recent SUA au folosit sancţiuni secundare împotriva unor firme chinezeşti care făceau comerţ sau tranzacţii financiare cu Coreea de Nord.

SUA au introdus de asemenea sancţiuni secundare împotriva unor entităţi care făceau afaceri cu Venezuela, în special în sectoarele petrolier şi financiar, cu obiectivul de a izola regimul lui Nicolas Maduro. În aprilie preşedintele Donald Trump a impus sancţiuni secundare ţărilor care importă petrol din Venezuela.

Luna aceasta Trump a semnat un decret prezidenţial care impune taxe vamale suplimentare de 25% Indiei, ţară care importă ţiţei din Rusia. Alăturându-se Congresului SUA, preşedintele i-a ameninţat cu noi sancţiuni secundare pe toţi cei care cumpără energie din Rusia.

Dar oare funcţionează sancţiunile secundare?

Nu orice ţară se lasă impresionată când vine vorba de sancţiuni suplimentare iar unele găsesc soluţii creative pentru evita în mare parte impactul lor economic. Ele se bizuie pe monede alternative cum ar fi yuanul chinezesc sau criptomonedele. Ţările sau companiile supuse sancţiunilor pot face afaceri în barter, pot folosi intermediari sau înfiinţa firme noi prin care să-şi deruleze afacerile.

Sancţiunile secundare sunt dificil de impus şi presupun riscuri. Ele pot determina ţări distincte să-şi aprofundeze cooperarea şi să se îndepărteze de influenţa SUA.

Numeroşi experţi consideră că ele nu sunt o unealtă eficientă de politică externă, a subliniat Forrer, profesor asociat şi director al Institute for Corporate Responsibility în cadrul George Washington University's School of Business.

"Numeroşi cercetători văd sancţiunile secundare ca pe ceva având cele mai rele atribute ale sancţiunilor economice plus potenţialul de a instiga noi conflicte cu aliaţi şi adversari care se opun impunerii de restricţii şi dificultăţi economice propriilor industrii şi cetăţeni", a arătat Forrer.

Sancţiunile secundare sunt doar una dintre opţiuni

În cele din urmă este dificil de spus ce anume ar putea determina o ţară să-şi schimbe politica, având în vedere numeroasele variabile de care trebuie să se ţină cont în paralel.

"Sancţiunile secundare ar trebui considerate o opţiune când se pun la cale sancţiuni economice, dar numai în anumite circumstanţe particulare", a explicat Forrer. "La fel ca oricare sancţiune economică, dacă ele sunt folosite incorect pot face mai mult rău decât bine".

"A nu folosi sancţiuni secundare împotriva părţilor terţe poate fi o pierdere a unui instrument potenţial folositor", a recunoscut el, dar a avertizat: "A aştepta ca acestea să fie soluţia simplă la o problemă atâta de complexă este o eroare bazată de o judecată simplistă".