Ce au în comun anticoncepţionalele cu Auschwitz?

Renée Düring îşi aminteşte că a simţit o mare durere când un deţinut i-a tatuat numărul matricol din lagăr. "Fii bucuroasă că ai primit un număr fiindcă altminteri ai fi aterizat direct în cuptor", i-a spus el. Naziştii au pus-o să aleagă: "Ori te duci în lagărul de exterminare Birkenau, ori ne stai la dispoziţie pentru experimente medicale. Acelea nu te vor ucide".

Renée Düring (1921-2018) s-a decis pentru varianta a doua, şi a ajuns pe mâinile ginecologului Carl Clauberg pe post de cobai. Ea şi-a depănat în 1992 povestea pentru United States Holocaust Memorial Museum. Evreica din Köln a fost una din sutele de femei pe care medicul a făcut experimente de sterilizare.

Carl Clauberg, o autoritate în cercetări hormonale

Clauberg a studiat medicina la Kiel şi a obţinut titlul de doctor în 1925. S-a specializat în ginecologie şi a elaborat preparate hormonale în colaborare cu chimişti ai întreprinderii farmaceutice Schering-Kahlbaum. Procedeul său de a ajuta femei sterile să rămână gravide l-a transformat într-o autoritate în materie de cercetări hormonale.

Pe 1 mai 1933 Carl Clauberg a aderat la partidul nazist NSDAP şi la organizaţia paramilitară nazistă SA. La fel ca mulţi alţi medici din Germania nazistă aştepta sprijin din partea potentaţilor pentru continuarea cercetărilor sale. În perioada nazistă obligaţia femeilor germane era să aducă pe lume cât mai mulţi copii, de preferinţă blonzi cu ochi albaştri.

Dar Clauberg a făcut şi cercetări pentru a găsi o metodă de sterilizat femeile. Aceasta era în acord cu politica rasistă nazistă, dispreţuitoare de oameni, care urmărea uciderea evreilor şi romilor.

Iadul din blocul 10

În 1942 Clauberg i-a trimis o cerere lui Heinrich Himmler, al doilea cel mai puternic om din Germania după Adolf Hitler, răspunzător şi pentru Holocaust. Ginecologul i-a scris că vrea să aplice metoda sa nouă de sterilizare fără operaţie a femeilor "de valoare scăzută" şi că are nevoie în acest sens de un spaţiu adecvat. Scrisoarea sa este tipărită în volumul lui Reimund Schnabel apărută în anul 1957 şi intitulată "Putere fără morală".

În primăvara anului 1943 a primit ce ceruse. Nu i s-a încredinţat un institut propriu dar a primit un laborator de încercări la Auschwitz, în blocul 10. Primele evreice au fost mutate acolo din învecinatul lagăr de exterminare Auschwitz-Birkenau.

Potrivit declaraţiilor lui Clauberg deţinutele nu aveau pentru el chip. El era interesat doar de pântecele lor. "Dimineaţa după apel se strigau numerele noastre şi eram chemate jos. Aşteptam la coadă afară şi apoi eram introduse rând pe rând într-o încăpere şi întinse pe o masă neagră de sticlă, un aparat Röntgen. În timp ce ni se injecta în corp un lichid aparatul Röntgen funcţiona astfel încât medicul putea să vadă ce face cu acel lichid. Injecţiile erau extrem de dureroase", avea să-şi amintească Renée Düring ani mai târziu.

Nici Renée şi nici celelalte femei nu ştiau în acel moment ce se întâmpla cu ele. Clauberg făcea pe ele experimente pe care anterior le făcuse pe animale. Instrumentele sale nu erau sterile fiindcă medicul le folosea de mai multe ori. Nu exista nici anestezie, doar acele injecţii. Când substanţa de contrast îi arăta că ovarele au devenit permeabile femeile erau readuse pe masa neagră după o săptămână sau două. Atunci le injecta o substanţă otrăvitoare în pântece care lipea şi cauteriza pereţii ovarelor. În caz de nereuşită procedura era reluată. "A trebuit să zac trei zile cu dureri atroce", a afirmat Renée Düring mulţi ani mai târziu.

Medicină inumană

Cum a fost posibil ca un medic să arunce tot ce ţine de etică peste bord şi să trateze oameni ca pe nişte animale? "Chestiunile de ordin uman jucau un rol marginal în acel moment, când s-a acceptat ideea că aceia nu mai erau oameni ci suboameni", a explicat Prof. Dr. Andrea Löw, istoric în cadrul Centrului pentru Studiul Holocaustului de la München pentru cotidianul Neue Osnabrücker Zeitung. La Clauberg s-a adăugat o "ambiţie fără margini". El a "văzut şansa de a se face util sistemului, de a fi promovat în carieră şi a obţine glorie şi faimă. A subordonat totul în faţa acestui obiectiv".

Himmler a vrut să ştie cât timp îi trebuie lui Clauberg pentru a steriliza 1000 de femei. Răspunsul său: un singur medic experimentat cu 10 asistenţi ar putea steriliza câteva sute de femei, dacă nu chiar 1000, într-o singură zi.

Iminent proces în Germania

Dar nu s-a mai ajuns la asta. Pe 27 ianuarie 1945 lagărul Auschwitz a fost eliberat de armata sovietică. Clauberg se mutase deja în lagărul de femei Ravensbrück unde şi-a continuat experimentele. Când soldaţii sovietici au ajuns şi acolo el a fugit. Două luni mai târziu a fost descoperit, arestat şi condamnat la Moscova la 25 de ani muncă silnică într-un lagăr. Dar în 1955 a fost eliberat înainte de termen. La Kiel s-a simţit "întâmpinat regeşte în oraşul patern", după cum scrie în dosarul său de la Parchetul oraşului din nordul Germaniei. Clauberg şi-a reluat activitatea la Spitalul Universitar din Kiel.

Dar în noiembrie 1955 Consiliul Central al Evreilor a depus plângere pe numele ginecologului şi mai bine de 100 de martori s-au declarat dispuşi să facă depoziţii împotriva sa. El a spus că este vorba de o campanie de defăimare a persoanei sale şi s-a declarat o victimă a justiţiei. A susţinut că a vrut să le salveze de la moarte pe femeile din blocul 10. Carl Clauberg a murit pe 9 august 1957, înaintea începerii procesului pe numele său.

În 1960 a apărut pe piaţă pastila anticoncepţională

Potrivit documentelor medicul a sterilizat între 500 şi 700 de femei. Multe din victime au trăit în continuare, traumatizate şi sterile. Dar Renée Düring a fost martora unei minuni: în ciuda intervenţiilor lui Clauberg ea a dat naştere unei fetiţe.

Pe 18 august 1960 în SUA a apărut prima pastilă anticoncepţională hormonală cu denumirea "Enovid". Studiile lui Clauberg au contribuit substanţial la asta. Firma Schering, care a finanţat în perioada nazistă experimentele lui Clauberg, a fost preluată de concernul farmaceutic Bayer, care încă vinde anticoncepţionalul. "Această metodă revoluţionară de planificare familială a devenit un factor cheie al emancipării şi un punct de cotitură pentru socieltate", se arată pe pagina internet a Bayer.

Femeile din blocul 10 nu au avut posibilitatea să decidă ele însele dacă şi doresc copii sau nu.