Camelia Bogdan: O nouă excludere din magistratură?

DW: După ce v-ați dobândit notorietate prin condamnarea la 10 ani de închisoare a patronului Antenelor, Dan Voiculescu, căruia ați dispus să i se confiște 60 de milioane de euro din uriașa sa avere, ați fost supusă unei intense campanii de discreditare și hărțuire. Ați reușit să obțineți reintegrarea în magistratură din care fuseserăți exclusă abuziv. Acum, însă, sunteți supusă unor încercări suplimentare, în fața CSM. Ce anume a provocat aceste încercări? Altfel spus, ce vi se impută?

Camelia Bogdan: Mi se impută că am judecat și nu am tergiversat dosarul Ultra Pro Computers, un dosar în care a fost deferit justiției o tipologie de fraudare a procedurii falimentului în scopul sustragerii unor imobile de la masa credală, inculpații beneficiind de sprijinul unor consultanți în scheme infracționale. Este un dosar în care am descris pentru prima dată în jurisprudență riscul transformării Justiției române într-o mașină de spălat bani. Am recuperat pentru Statul român banii sifonați, dispunând confiscarea produsului infracțiunii de la toți cei care au facilitat procesul de spălare a banilor, inclusiv de la notarii care în loc să-și îndeplineasca obligațiile de prevenire a flagelului spălării banilor au participat activ la schema infracțională facilitând scurgerea unor milioane de euro din circuitul financiar. În România, practica este ca aceste dosare să fie lăsate să se prescrie. Unul dintre notarii în privința căruia am aplicat confiscarea de la terți, același care i-a facilitat domnului Dan  Voiculescu  privatizarea frauduloasă a Institutului de Chimie Alimentară, mi-a făcut plângere la Inspecția judiciară.

De ce acuzațiile împotriva dvs. sunt false?

Mi se impută că am înlocuit un coleg și că în loc să trimit martorii acasă i-am audiat, și pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, am păstrat cauza spre competentă soluționare, deoarece CEDO pretinde ca probele să fie analizate nemijlocit de judecătorul care pronunță  decizia, România primind două condamnări în acest sens în cauzele Cutean și Beraru. Dacă aș fi procedat altfel, exista riscul unei noi condamnări la CEDO, sau a unei casări cu trimitere pentru ca inculpații să fie judecați cu respectarea principiului nemijlocirii. Mutatis mutandis, în speță, aplicarea standardelor CEDO pretinde audierea martorilor de către același judecător, orice schimbare a completului de judecată impunând readministrarea probelor. Or, justiția se înfăptuiește în numele Legii, e serviciu public. Nu poți pretinde că poți cita cu mandate de aducere oameni, în calitate martori, pentru a fi audiați la un termen și la care, dacă nu se prezintă judecătorul, să nu poată fi dispuse măsuri ca un alt judecător să analizeze cazul cu celeritate. Puteam să mă eschivez, să trimit oamenii acasă, sau să îi audiez formal, mai chemându-i o dată ca să mai fie audiați de judecătorul de complet. Aș fi post pasibilă de denegare de dreptate. Trăim însă în România. Aici opțiunea mea de a munci în locul unui alt coleg e interpretată a fi abatere judiciară.

Cum a reacționat la toate acestea presa din România?

Partea liberă a presei din România nu conștientizează impactul real al acestor șicane împotriva sistemului judiciar. Pe de altă parte, din cauza lipsei de educație financiară, nu există nicio preocupare de descriere a tipologiei de spălare de bani, a falsului proces, prin care Statul român este spoliat cu sute de milioane de euro anual. Practic nimic nu este mai simplu: îți înființezi o companie într-un paradis fiscal, pretinzi că ai afaceri cu o companie pe care o controlezi în România, care nu îți onorează comenzile sau, și mai simplu, care nu îți achită penalitățile și apelezi la justiție, utilizând procedura ordonanței de plată, și apoi închei o tranzacție. Hotărârea judecătorească prin care tu îți transferi bani ție însuți scapă controlului judecătorului sindic. Dacă devii principal creditor la masa credală, rămâi ulterior, dacă  declanșezi procedura falimentului, și cu bunurile pe care pretinzi că le ai pe firmă.

Cum credeți că va evolua cazul dvs.? Dar situația independențeijustiției românești?

Cauza mea a fost repusă pe rol din oficiu, fără ca Inspecția judiciară să insiste în soluționarea acesteia. Corolar a celor întâmplate în ședința din 28.03.2018, unde mi s-au respins probe esențiale pentru dovedirea lipsei intenției de a comite vreo abatere, se urmărește o nouă excludere din magistratură. Soluția a mai fost pronunțată în trecut pentru că am predat elemente de anti-corupție funcționarilor statului. Independența sistemului judiciar poate fi garantată doar dacă sub scutul inamovibilității nu se ascund extensiile Mafiei. Este nevoie de fapte, nu de declarații și de comunicate de presă. Societatea românească are nevoie de magistrați cu o predispoziție cât mai puțin poetică cu putință, dacă se intenționează o luptă serioasă contra criminalității, centrată pe garantarea principiului CRIME DOES NOT PAY.

Petre M. Iancu / Robert C. Schwartz