Atacul SUA în Iran: Ce se află acum în joc?

De ce a avut loc atacul SUA acum?

La o săptămână de la debutul atacurilor sale asupra Iranului Israelul îşi atinsese numeroase dintre obiective: lideri militari de rang înalt şi cercetători în domeniul nuclear fuseseră ucişi, baze de rachete şi instalaţii atomice fuseseră avariate. Dar instalaţia subterană pentru îmbogăţirea uraniului de la Fordo era intangibilă pentru aviaţia militară israeliană.

Experul în materie de securitate Giorgio Cafiero a declarat duminică pentru DW: "Evident preşedintele Trump a plecat de la premisa că Israelul, singur, nu poate slăbi decisiv programul atomic iranian". De aceea SUA au intervenit.

Dar momentul ales a fost pentru mulţi experţi o surpriză. Trump anunţase de fapt că îşi ia două săptămâni timp de gândire. Concomitent, în rândul observatorilor se înmulţeau dubiile privind motivele invocate de Israel. "Atacurile asupra programului nuclear iranian se bazează pe informaţii false", a declarat, de pildă, pentru DW, Fawaz Gerges, profesor pentru politica Orientului Mijlociu şi relaţii internaţionale în cadrul London School of Economics. Serviciile secrete ale SUA ar fi ajuns la concluzia că Iranul nici nu încearcă activ să construiască bomba atomică şi îi mai trebuie cel puţin trei ani până să fie capabil să o facă.

Ce răspuns militar dă Republica Islamică?

Teheranul a reacţionat cu noi atacuri cu rachete asupra Israelului. Acesta este un semnal că regimul din Iran se confruntă cu presiuni să acţioneze imediat şi hotărât. Nu doar pentru descurajare, ci şi pentru a demonstra forţă. În plus, ar fi posibile atacuri ţintite asupra unor baze militare americane în regiune, atacuri asupra unor nave comerciale şi chiar blocarea Strâmtorii Ormuz, una din principalele rute de transport al petrolului la nivel mondial.

O astfel de acţiune ar avea urmări economice masive. Dar nu doar pentru occident. "Ar afecta importurile de petrol din regiune ale Chinei (...) ar avea urmări grave pentru economia Chinei, poate chiar mai grave decât cele pe care le-ar resimţi spaţiile economice occidentale", a declarat expertul în materie de Iran Kamran Matin, de la Universitatea Sussex. Iar China este, pe lângă Rusia, unul din cei mai importanţi parteneri strategici ai Iranului.

Întrebarea centrală este următoarea: va găsi Iranul o cale să riposteze în forţă, fără a provoca o reacţie şi mai violentă din partea Washingtonului? Preşedintele SUA, Donald Trump, a avertizat deja clar că orice act de răzbunare va primi un răspuns nimicitor. Riscul unei escaladări este aşadar mare.

Dar deocamdată multe nu sunt clare. Ayatollahul Khamenei, liderul suprem iranian, se află, potrivit unor relatări, într-un buncăr, pus la adăpost de mijloacele de comunicare electronice. Fără ordinele sale nu se poate lua nicio decizie. Şi atât timp cât el păstrează tăcerea nu se poate şti cum va reacţiona Iranul de fapt.

Cum reacţionează populaţia iraniană?

Mulţi oameni sunt şocaţi. După atacurile israeliene mulţi s-au adaptat noilor realităţi, exploziilor, străzilor pustii şi magazinelor în parte închise. Acestora li se adaugă acum atacurile SUA. Oamenii sunt nesiguri şi se întreabă unde pot fi în siguranţă, cât timp vor mai dura atacurile şi care vor fi urmările.

Concomitent, mulţi au sentimente amestecate, mai ales după reacţia forţelor de securitate la protestele din anii trecuţi. Kamran Matin a explicat: "Este lesne de închipuit că mulţi iranieni, dacă nu chiar larga majoritate, resping Republica Islamică, dacă nu cumva chiar o urăsc de-a dreptul". De aceea sunt bucuroşi că Israelul a eliminat comandanţi de rang înalt ai armatei şi Gărzilor Revoluţionare. Dar între timp ei se şi tem de cele ce s-ar putea întâmpla dacă regimul reuşeşte să se menţină la putere.

Fiindcă nu continuă doar atacurile asupra Iranului, ci şi atacurile Republicii Islamice asupra propriei populaţii. Regimul acţionează împotriva minorităţilor şi împotriva criticilor săi, de exemplu împotriva rapperului Toomaj Salehi, care a fost din nou arestat.

În afară de asta, mulţi sunt îngrijoraţi de situaţia deţinuţilor politici aflaţi în închisori. Fiindcă ori de câte ori regimul se confruntă cu presiuni de politică externă se concentrază pe situaţia internă pentru a închide gura adversarilor. Populaţia se află între fronturi şi aparent nicio parte nu-şi manifestă interesele.

Cum afectează acest conflict regiunea?

"Cred că în afară de Israel nu prea există ţară în regiune care să se bucure de acest atac", a declarat expertul Giorgio Cafiero. Mai ales statele membre ale Consiliului de Cooperare din Golf sunt îngrijorate şi îşi doresc cel mai mult stabilitate în regiunea lor.

În ultimii ani multe dintre ele au încercat să-şi amelioreze legăturile diplomatice cu Teheranul, şi pentru a nu-şi periclita interesele economice. Arabia Saudită a exprimat deja "mare îngrijorare". Dar multe din ţările de la Golful Persic au în situaţia actuală sentimente amestecate, a explicat Fawaz Gerges pentru DW. "Se tem foarte mult de o escaladare a conflictului, dar pe de altă parte nu cred că sunt nefericite să vadă cum Iranul este bombardat zilnic de Israel şi acum şi de SUA". În acelaşi timp, ţări cum ar fi Qatar, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite văd în SUA un garant de securitate. "În cazul în care confruntarea dintre Washington şi Teheran escaladează, acele ţări se vor confrunta cu presiuni să se decidă în favoarea uneia din părţi", a declarat Cafiero. 

Mai există şansa soluţionării diplomatice a conflictului?

Preşedintele SUA, Donald Trump, vorbeşte despre o "şansă a păcii", dar responsabilii de la Teheran gândesc altfel. "Noi tocmai purtam negocieri cu SUA când Israelul ne-a atacat", a scris ministrul iranian de Externe, Abbas Aragchi. "Ce concluzie aţi trage din asta", întreabă el. Iar în ultima săptămână ţara sa tocmai purta discuţii cu europenii când a fost atacată de SUA.

"Nu cred că există în prezent speranţă pentru diplomaţie", estimează şi Fawaz Gerges. "Cum ar putea conducerea de la Teheran să aibă încredere în Donald Trump, care i-a indus în eroare în mai multe rânduri, chiar şi atunci când erau gata să poarte negocieri"?

În plus, Israelul a declarat clar că va accepta un singur rezultat în urma negocierilor: distrugerea totală a instalaţiilor atomice iraniene, un scenariu desigur inacceptabil pentru Teheran. Dar dacă o soluţie diplomatică va fi singura cale prin care regimul de la Teheran se va putea salva este posibil ca Iranul să-şi schimbe linia. Conservarea puterii a fost mereu ţelul suprem pentru statul teocratic. Încă dinaintea atacurilor SUA asupra instalaţiilor sale atomice Iranul a exclus orice formă de diplomaţie, atât timp cât atacurile asupra ţării continuă - şi exact asta se întâmplă pentru moment.

Întrebarea este, aşadar: ar fi Israelul dispus să-şi stopeze ofensiva şi dacă Iranul va rosti ultimul cuvânt din punct de vedere militar? În ultimă instanţă asta depinde de obiectivul real al Israelului. Vrea doar distrugerea programului nuclear iranian sau vrea o schimbare de regim la Teheran? Cel de-al doilea ar fi un obiectiv riscant.

Un lucru e sigur: Iranul a fost bombardat de două state foarte puternice. Cel puţin unul din ele, SUA, este putere atomică. Indiferent cine va avea puterea pe viitor la Teheran, acela se va gândi cum poate fi prevenită pe viitor o asemenea situaţie. Şi probabil că va dori ca şi Iranul să aibă o forţă de descurajare proprie.